Arhitectura mintii (sau fenomenul de cristalizare)
De-a lungul vietii traim cu intensitate fiecare iubire. Inca de mici tresarim la vederea celui care credem ca ne este sortit. Insa iubirea devine aspra cand nu ni se raspunde. Fiecare doreste altceva. Si nu intotdeauna aceeasi dragoste pe care i-o impartaseste una sau alta persoana. Se creeaza un lant al slabiciunilor in acest dans nebunesc. Dar de ce?
A fost o vreme in care inima mea suferea de dragoste nebuna. Mama, in imensa ei intelepciune, mi-a spus: ” Danuta, tu nu iubesti omul, ci ideea de iubire!”. In aburii suferintei mele n-am reusit sa deslusesc sensul vorbelor sale dar n-am uitat ce mi-a spus atunci.
Anii au trecut si ranile sufletului s-au adunat, s-au suprapus, s-au inmultit…in tot acest timp nu-mi dadea pace un gand: “De ce iubim persoane nepotrivite? Ce mecanism ne indeamna sa gresim de fiecare data?”.
Citind jurnalele de atunci am inteles, usor, usor, care era fenomenul: tanjim dupa un chip, o trasatura, un zambet anume. In toata aceasta fuga prin viata noastra, persoanelor, care ne ies in cale, le atribuim stralucirea gandurilor noastre. Ele sunt obisnuite, chiar banale, daca le “dezbraci” de cristalele cu care le infofolim. Ne agatam, de ceea ce am creat, asemeni scaiului de haine si nu-i dam drumul pana nu descoperim cruda realitate: “Nu este persoana de care m-am indragostit!”.
Se aduna, in mintea noastra, cate o piesa, asemeni unui puzzle, din poza mai mare a ceea ce ne dorim sa avem. Facem fixatii pentru o fata a unui personaj din viata reala (mama, tata, un frate, o sora, un prieten) sau fictiva (din filme sau lumea muzicala sau romane), gesturi, trasaturi de caracter samd. Intr-un anumit moment imaginea de ansamblu a persoanei perfecte, asa cum o vedem noi, s-a format. Si, in fiece moment al ciocnirii cu un element din poza noastra, tresarim si ne lipim de ansamblul care il detine, cu insufletire de parca am pierde ultima sansa la fericire si exclamam: “Cred ca suntem suflete pereche! Am tresarit/simtit ceva nemaipomenit cand i-am intalnit privirea! El/ea este cel/cea pe care o cautam!”. Asa sa fie oare?
Pornind de la o singura piesa din puzzle incepem sa croim o haina a obscurului in jurul persoanei reale. O facem, miraculos, sa dispara definitiv, inlocuind-o cu proiectia propiilor noastre pasiuni “subconstiente”.
Fenomenul de cristalizare l-a enuntat frumos de Stendhal. Din toate cate am rasfoit asta mi-a atras atentia. Am inteles ce mi-a explicat mama atunci. Ce iubim noi? Imaginea pe care ne-o cream singuri prin ansamblul arhitectural al mintii.
Related posts:
- Revolta inabusita…sau toata viata lui Stefan in tratamentele medicinale sau traditionale S-au adunat muuulte…Uneori e nevoie sa respiri adanc si sa...
- A fi sau a nu fi…single mom Hai sa analizam urmatoarea propozitie, reala si cruda, desprinsa dintr-un...
Youtube
Facebook
Flickr
Myspace
Picasa
Twitter
StumbleUpon
Hi5
Frumos scris.La multi ani si cat mai mult bine in noul an.Dan
Multumesc, Dan. Stiu ca apreciezi sincer.
La multi ani si sanatate la maxim pentru ca ai nevoie mai mult decat oricine cunosc. Te imbratisez cu drag.
Daniela, ai surprins foarte bine realitatea. Puține persoane au cu adevărat calitățile cu care le înzestrăm noi.
In primul rand: bine ai venit pe blogul meu!
Te mai astept si alta data.
“Putine” e mult spus.
Cred ca nu exista persoana care sa semene realitatii subcostiente, pe care ne-o alimentam de-a lungul anilor de viata. Mereu vei surprinde oameni nemultumiti de ceva anume la celalalt…Sau poate ca n-am trait destul cat sa vad si acest “cuplaj de cristalizare reciproca”.
In fine sper ca m-am facut inteleasa.
La multi ani si multa, multa sanatate!!!
Un om cu har « Ioan Usca
[...] apreciat înzestrarea flăcăului: Cristian Lisandru, Adele Onete, Gabi123, Andi Bob, Daniela Alexandrescu, Gabitzu, Carmen şi [...]
La multi ani, Daniela. Dap, cautam ceea ce conturam in noi insine, zic.
La multi ani si spor in toate, sanatate maxima si belsug!
Foarte frumos si complet exprimat.
Numai bine!
Mi-a placut asta: “Pornind de la o singura piesa din puzzle incepem sa croim o haina a obscurului in jurul persoanei reale.”
Si totusi, daca e sa ne gandim pornind de la definitia iubiri… ceea ce facem noi prin acest proces de infrumusetare si atribuire de calitati imaginare, nu se numeste deloc iubire. Se numeste orice altceva, numai iubire nu. Traim cu intensitate propriile fantezii, incatusati de reguli morale si sociale, pe care nici prin cap nu ne-ar trece sa le incalcam. Deci nici macar nu traim… doar visam.
Exact, asta era si concluzia mea: visam. Voi continua sa scriu despre acest fenomen intr-un nou articol pornind chiar de la visare.
Multumesc pentru vizita, pentru comentariu si bine ai venit! Te mai astept cu bratele si inima deschisa.
DE CE NU A URLAT “MARIA SA” BASESCU TRAIAN LA POPORUL LUI IN NOAPTEA DE REVELION « Hai ca se poate!
[...] Andi Bob, Vlad Cel Groaznic, Popa Teapa, Motanul Filozof, Pro Atitudine, Alexandra-Gradina Visata, Alexandrescu Daniela, Ragnar-Per aspera ad astra, Mesterul Manole, Corina Cretu, Victor Ponta, Dan Voiculescu, [...]
Misterul lumii | Noaptebunacopii's Blog
[...] Însă, privită de jur-împrejur, lumea e doar un cerc. [...]
Aeroportul International din Memphis – fotografii « Cosmin Stefanescu's Blog
[...] fotografiisă le placă şi prietenilor mei din blogosferă: Andreyhappyday, Alioşa Popovici, Alexandrescu Daniela, Arici de mare, Andrei Mogan, Andrei Mitucă, Ana Veronica, Anamaria Bobeica, Atitudini, Astra [...]
Imi place cum ai abordat subiectul, noua imagine a blogului tau e foarte bine structurata, asa ca voi reveni cat de curand sa te ‘mai citesc’.
Pupici si un 2011 plin de impliniri
Mersic, Lumi. Si tie multa sanatate si sa ai un an nou nebunesc, in sensul bun. Sa-ti traiasca bebelul si sa fii fericita, puiule. Si Stefanut sa traiasca, ofcourse insa acum actorul principal e piticul. Pupici calzi la toti.
It gives me great pleasure to read your every post you make. Please keep your blog and you’ll still be your number one fan. A very interesting post! so in the future!
Thanks a lot. I expect you to come back than. Have a nice day!.
vezi aici http://zoltybogata.wordpress.com/about/
Multumesc, Zoltan pentru link, am rasfoit si am ramas impresionata de cursul vietii tale. O sa discut cu oamenii de aici pentru o mica- mare campanie. Numai bine.
La multi ani! Leapsa
La multi ani si tie, Sanzi. Gata, ma apuc de leapsa zilele astea ca tot am concediu.
Asigurarea obligatorie pentru locuinta | Cojocarii
[...] de aceasta asigurare, sunt tare curioasa ce inteleg cei care au facut aceasta lege prin “persoane asistate social“, deoarece acestea nu au [...]
Era și un citat destul de celebru… „The truth is that we all love to be in love.”
Multumesc frumos pentru vizita. Am trecut pe la tine si mi-a placut ce am citit. Saru’mana pentru interesul pe care mi-l acorzi. Te astept cu drag pe la mine.
Mama ta privea si mai departe. Sa iubesti e o stare care te transforma pe tine insuti. Devii mai optimist, mai vesel, mai profund. Vibrezi, esti Viu. Iubirea este starea in care suntem cei mai vii. D-asta, indragostiti ne facem o anumita imagine despre celalalt, o imagine care de cele mai multe ori este complet deformata fata de realitate.
Sa ajungi sa iubesti sentimentul cu toate zbaterile lui, sa te simti viu iar persoana pe care o iubesti sa nu mai conteze daca iti raspunde sau ba, atunci atingi alta limita cu doua fatete: iubirea neconditionata si iubirea egoista.
Foarte frumos exprimat. Multumesc pentru vizita.