Aventurile lu’ Stef si “Top”

Feb 13, 2011 By alexandrescudaniela in 3 Miercuri (ziua copiilor) 7 Comments Tags: ascunzatoare, aventuri, butoane, capcaun, cica se facea, cos, cosulet, electronic, flacara, flacau, laptop, lumea si pamantul, mita, papusele, papusi, paturica, placinta, poveste, pucioasa, siretlicuri, stapani, Stef, Stefelberi, Top

Cica se facea ca exista, inca demult sa se nasca Stefelberi, un laptop cum nu s-a mai vazut de cand lumea si pamantul: avea laeduri la mouse, avea muzica d-aia adevarata, rulau filme, era dit-ai hajghiuneaua, ce mai, era o piesa adevarata. Cand s-a facut Steflberi mai de 1 an si ceva, il vazu prima data, pierdut printre cabluri, manuale, abandonat fara rost si, cum el era mic dar cu inima mare, s-a decis sa-l adopte. Din acea zi, ori de cate ori se desparteau, Stefelberi plangea-ntruna iar laptopul nu mai raspundea la comenzi nici de-o zgara…tipul a trecut, laptopul era tot in inimioara mare a flacaului.

Nu puteti sa stiti cata fericire se aburea pe ochisorii lui mici cand isi amintea de locul in care zacea, fara “suflare” laptopu-i. Si isi intindea manuta catre laptop de parca ridica o ruga la cer si striga: “Top, la, da, da, da”.

Apai daca stapanii aia mari, capcaunii, n-au vrut sa il dea jos din ascunzatoare, s-o pus pe plans 7 zile pe saptamana, la diferite ore. Poate s-o-ndura cineva de plasetele lui. Asa se facu ca-l mai dadura jos si se revazu cu laptopu-i indaratnic.

In alta zi, cand Stefelberi se  juca-n-tr-un snop de papusele, vazu el ca, langa ele, statea incremenita o paturica, aruncata-n drum fara sa-i fie locu’ acolo. Cum nu suporta sa vada ceva intins pe jos aiurea s-o agatat de ea s-o duca mai departe dar…ce vazura ochii lui nici prin vise nu-ndraznea sa spere sa revada: era pitit laptopul, asteptandu-l cuminte, uitat pesemne de capcauni. Daca-l vedeai ziceai ca-i vrednic de imbratisari dulcege. Dar nu…flacaul fu atat de socat ca abia mai respira…ba se uita la laptop…ba se uita la usa, ba la laptop, ba la usa, se dadu un pas inapoi, mai veni unul inainte, o pus patura la loc si-o dadu iara la o parte…”top, top, la, da, da, da”, incepu el sa strige de bucurie, cand realiza ca nu s-a inselat. Cata bucurie pe bietul parinte de laptop.

Acuma, cam pe la 2 ani si ceva, ca sa ajunga la laptopu-i indragit, caci tot asa ramasese cutuma, ca sa-l ascunda capcaunii, dar sa il mai scoata la lumina cand aveau nevoie, cum se intampla si asta data, scormonea flacaul diverse siretlicuri. Deunazi s-o gandit el asa mai aprofundat ca ce-ar fi daca ar lua un pachet de pucioasa pufaitoare si ar duce-o capcaunului. Zis si facut. O ras nitel la capcaun, i le-a intins si-i mai arunca, asa in scarba, si-o flacara ca sa-si aprinda pucioasa, doar sa nu para suspect ce cauta de traba p-acolo. Si-astepta sa plece capcaunul sa pufaie pucioasa in camara ceea unde se faceau d-ale gurii. Ca sa ramaie el stapan pe butoanele ce le avea minunatul sau prieten, tovaras si copil, de-l adoptase cu multa vreme-n urma. Si mita asta n-a mers asa ca incerca flacaul cu un cosulet de nuiele, poate o reusi sa-si regaseasca laptopu-i pe liber sa-i mai aline supararea cu o mangaiere. Ii mai duse capcaunului si-o gura de placinta facuta-n casa…de data asta l-o lasat pe amarat sa-si inbratiseze dragul pui electronic.

Si-am cascat gura pe-aici

Sa zic o poveste cu pici

Daca n-am putut sa zic

Ma gandesc la un siretlic

Maine ma zoresc sa spui

O poveste cu capatai

Au semnat condica...↓

Name* Mail* Blog

Related posts:

1. Aventurile lui Stefelberry Finn…cu fetele Na, ca am facut-o lata! Nu m-am dat in stamba...