Bombardamentele verbale pot sa strice caracterul bun al omului (oricand esti gata, puiu…)

Adica ati intalnit si voi, probabil, oameni care vorbesc si vorbesc…on and on…nu le mai tace gura aia odata. Iti vine sa le dai una-n dinti si sa-i rostogolesti limba pe gat. Ma intelegeti? Daca suntem normali in realitatea inconjuratoare si nu reactionam impulsiv, nu inseamna ca nu avem minti bolnave si nu ne imaginam cate-n luna si stele, despre cum, de exemplu, ii snopim in bataie pe astia de ne irita simturile in asa hal in care ajungem sa-I punem protagonisti in sceneta imaginara. A-ti imagina nu te costa, practic, nimic si, pe deasupra, nu te afla nimeni. E doar pentru tine. Dar, iti dezvolta si partea creativa. E adevarat ca, preponderent, in sens negativ. Ati observat ca intotdeauna ajungi into the dark side? Creativitatea este apanajul partii diabolice, daca e sa vorbim in spirit biblic. Insa merge, nu? Care-I problema?
In fine, cum spuneam, am intalnit, la magazinul din colt o femeie. O cunoasteam de prin cartier. Insa, de data asta, am ajuns sa purtam o conversatie care s-a transformat intr-un monolog. Nu ca n-as fi avut ce sa spun. Eram full de idei. Bai, sa-nnebunesti daca puteam sa deschid gura!!! Si m-am gandit: singuratatea isi pune amprenta . N-ai ce sa faci decat sa agasezi vecinii de cartier si sa speri for the best, respectiv sa nu te ocoleasca pe strada cand te vad data viitoare. Inteleg. Dar sa folosesti acelasi organ genital barbatesc de cel putin 50 de ori in monolog, impreuna cu, cuvantul “copil”, e prea mult pentru mine. Prea mult. La inceput am ras. Era vorba de ce cuvinte reproduce nepoata ei de nici 3 ani, care a reusit performanta sa vorbeasca foarte devreme. Apoi zambeam, caci nu inceta sa repete aceleasi cuvant, citand minunatia de copil de-o avea drept nepoata. Si, intr-un final, am terminat cu un rictus, cum imi imaginam eu, de liliac ce tocmai s-a lovit la cap de-un stalp de electricitate.
Concluzia: acum nu-mi pare rau ca n-a vrut fi-miu sa vorbeasca pana mai azi, la aproape trei ani, caci, daca asta e ceea ce reproduc, cel mai bine, copiii de mai putin de un an, atunci inseamna ca nu a pierdut nimic interesant. Si, mai apoi, de ce sa invete sa vorbeasca devreme? Ca sa ajunga un vorba lunga, saracia omului? Nici vorba!! I-am zis lui fi-miu: whenever you are ready, baby!
Related posts:
- Cand esti prost esti foarte prost… Pai cum sa nu te enervezi cand te trezesti, tu...
- Bun Venit în România! Auziti ce tupeu pe capu’ nostru, oameni buni, facem ghidul...
- Anestezie cu un film bun Ce-ar fi sa te duci la spital sa nasti si,...
- Cum sa chemi politia in timp ce esti jefuit la bancomat…ar trebui promovat anuntul Codul PIN invers! Daca un jefuitor te obliga sa scoti...
- Cand esti mic vrei sa fii mare… Iata cum se straduieste fi-miu sa-si faca loc printre adulti....

















Youtube
Facebook
Flickr
Myspace
Picasa
Twitter
StumbleUpon
Vorba lunga…saracia omului !
Corect!
Chiar weekendul trecut am fost nevoit sa ma aflu in preajma unui vorbaret de-asta. Am zis ca mor, am mutit! Asa ceva e imposibil! Sa verbesti in continuu 10 ore! Cand nu vorbea cu mine vorbea la telefon. Cu ora! M-am dus la el ca are casa pe malul lacului la Snagov. Nu-mi mai trebuie in veci!
Nu imi plac persoanele care vorbesc mult si urat, mai ales cand vad pe chipul lor o bucurie din a se expima vulgar, parca cine stie ce isprava ar face si toata lumea trebuie sa-i aprobe
cah…
Cunosc.Sunt unele expresii care au farmecul lor, in vulgaritatea lor, mai ales daca sunt voalate… lasa de inteles ceva. Dar…
Nu-mi plac oameni care vorbesc mult si prost,prefer puţin şi bine.
Join the club!
Bine ai venit! Te mai asptept!
Copilul mic reproduce ceea ce aude la cei din jutul sau. Probabil ca in acea famile cuvantul respectiv este “un fel de tic”. Pentru copil acest fel de limbaj devine normalitate!
Din pacate!