Calatorie in universul lui 90-60-90

Jul 25, 2011 By alexandrescudaniela in 1 Luni (zi de relaxare si destindere), Ultimele articole 1 Comment Tags: a da jos, ingrasat, kilograme, slabit, slim, subtire

Ce adora femeia mai mult decat sa-si vada chipul/silueta gingasa in fata oglinzii si sa se admire repetativ ori de cate ori isi intalneste reflexia intr-un geam ordinar sau o oglinda?! Slabitul este si va fi motivatia oricui, indiferent de sex, insa, pentru femeie rezolutia unui tratament de durata a mintii, este si va fie mereu in competitie cu propria ei imagine.

Normal ca nici eu n-am scapat de inchegarea unei motivatii in acest sens. Astfel ca am demarat, de ceva timp, operatiunea “hate the car, love your walk!”. Pai, cam da, am renuntat la masina, care ma transporta, pana la momentul cu pricina, in siguranta, oriunde ma duceam. De cateva luni, insa, castig teren in fata dependentei de mersul pe jos. Se zice ca mersul pe jos face piciorul frumos. Ei, da, dar, pe langa asta, slabesti, incet si sigur, fara sa te simti impovarat sau stresat de timp, oboseala sau altele. La servici merg, o buna bucata de timp, pe un traseu mai mult decat relaxant si datator de energie, imi beau cafeaua pe drum, fara sa deranjez pe cineva. Mai lipsea sa citesc presa si ma declaram multumita pe deplin. Desi, la cate aflu in cele cateva minute de stiri, inainte de a iesi pe usa, nici nu ar mai fi necesar sa rasfoiesc ziarele. Stirile sunt la fel de oriunde le aflu.

Dar nu despre asta am vrut sa scriu ci despre cum am ajuns eu sa indragesc mersul pe jos si de unde mi-a venit ideea. Cumva, mergand mai mereu cu o colega catre serviciu, ne-am gasit, gandind cu voce tare, daca n-ar fi minunat sa ne modelam silueta. Venise si caldura afara, masina era si nu era eficienta pe un drum scurt, asa ca iata-ne impatimite ale plimbarilor gentile matinale. Aveam cu cine sa ma insotesc si chiar este placut traseul. Am ideea nebuna ca, in curand, sa fac tot traseul pana la servici. Cred ca imi ia cam o ora.

Ieri ma intreba cineva cum de am slabit atat de mult. Evident ca este vizibil insa eu inca nu simt decat o relaxare a organismului dupa atata mers pe jos. Burtica inca este acolo, ceva mai redusa, insa este si ma supara. Am facut prostia ca, dupa nastere, sa nu port un brau in jurul ei. Ei, asta e! O rezolvam si p-asta.

Asa, si ziceam ca ma intreba cineva ieri cum am slabit. I-am spus ca mersul pe jos, timp de trei luni, a facut minuni. S-a mirat, evident, pentru ca i-am explicat, mai departe, cum ca mananc orice pana la o ora a zilei dupa care nimic sau ciugulesc cate ceva. Cum ziceam, mananc orice, pana si cartofi prajiti. Zilele trecute am fost nevoita, din cauza orelor suplimentare la job, sa bag si pepsi cu lamaie la burhihan, fara repercursiuni. Desi n-am mai baut asa ceva de multi ani. Si nu exagerez. Chiar de foarte multi ani: cam de pe vremea cand luam treapta la liceu, insa trebuia sa incerc si altceva decat cafeaua ca sa stau treaza.

Mirarea asta am trait-o si eu ceva timp in urma, cand m-am intalnit cu o prietena buna din scoala generala. Fata asta

a fost mereu plinuta, inca de mica. Pana de curand, cand a inceput sa isi faca plinul cu miscarea, mergand pe jos tot traseul, pana la servici si inapoi. Intr-un an slabise enorm. In conditiile in care grasimile deja aveau vechime de ani buni. Multi considera ca a da jos kilograme, care au vechime, este cea mai grea misiune. Nu si daca folosesti mersul pe jos ca unealta.

Ca o concluzie, lasati pastilele, lasati regimurile de slabit, care, intr-un fel sau altul, dau efecte secundare, negative, in mare parte, si mergeti cat puteti de mult pe jos.

Sursa foto.