Cald si rece
Iata ca a trecut vreme de cand n-am mai scris. Am vrut sa readuc ceva din ceea ce ma reprezinta si din ceea ce-mi place pe blogul personal. O noua tema, un nou format, rubrici noi, in fine, toata gama de elemente care, in conceptia mea, lipseau ca sa intregeasca viziunea de BLOG. N-am dus la capat tot proiectul si, daca mai stateam sa-l finalizez, intram in iarna. Asa ca m-am decis sa il cosmetizez pe parcurs.
Nici pe messenger n-am mai activat, nici pe alte retele sociale, doar in privat sau in offline ce-am mai manat caii pe ogor pentru ca mi-a permis si vremea sa fac mai multe. Deci ar fi multe de istorisit la lumina lumanarii. Insa, de inceput, am sa va spun ce-am vazut pe la voi. Pai, cam da, am aruncat cate un ochi, de prin feeddaemon. Am vazut ca nu s-au schimbat multe, doar faptul ca nu prea s-a mai comentat. Lumea este intr-o pasa buna datorita caldurii si-si petrece timpul pe unde apuca, cu familie, prieteni, cu mic, cu mare sau, din contra, este prea lovita de temperatura de afara ca sa mai scrie ceva.
Una peste alta de scris eu am sa scriu totusi de azi incolo, orice ar fi. Pana la urma, cum spuneam in articolul referitor la ignoranta, important este sa scriu pentru mine si sa fac abstractie de toate fenomenele inexplicabile care-si desfasoara amploarea mistica chiar aici in cadru blogosferic.
Ce m-a determinat sa dau startul unui alt concern de ganduri, aranjate si redactate intr-un ritual nou de design/creatie si forma, a pornit de la o presupunere, intarita de dovezi, cum ca ceea ce a devenit blogul meu nu mai are legatura cu mine. Am completat caiete intregi de jurnale, in anii adolescentei si inca mai din trecut, si-am realizat, recitind, ca diferenta este colosala. Poate ca a fi citit de cineva inseamna sa-ti pese de acel cineva si, in timp, manat de critici constructive, mai mult sau mai putin, sa evoluezi tu ca persoana, ca individ, din punct de vedere mental/spiritual. Dar nejunsul acestei scheme se reflecta in traditia, deja cunoscuta, de a nu fi comentat si de a dobandi, prin prisma acestei realitati, o temere de a scrie deschis/relaxat/dezinhibat. Cand scriam in jurnalele personale nu aveam nevoie ca parerea cuiva sa se reflecte in gandurile mele. Eram doar eu si cu mine. Scriam si inchideam caietul, mergand mai departe prin viata, asteptand o noua oportunitatea sa imi astern ideile. Am constat ca degajarea aceasta, departe de ochii curiosilor, mi-a adus un mai mare beneficiu: am evoluat/m-am maturizat mult mai repede decat in cazul acestui BLOG.
Nu vreau sa elimin esentialul acetui blog public si anume sa va reduc la tacere pe voi ci sa explic ratiunea faptelor care vor urma, respectiv ,de a ma include si pe mine in randuri, de a trata orice discutie ca si cand parerea mea e chiar valoroasa, de a ma respecta pe mine inainte de toate.
Intrebarea este: Unde gresim cand avem un blog?
Gresim atunci cand suferim angoasa singuratatii, in conditiile in care stii ca, teoretic nu esti singur. Dar e mult mai usor atunci cand, practic, esti singur. Cum imi place sa spun: “Suferim de singuratate in doi”.
Gresim cand cerem celuilalt sa ne priveasca in oglinda ca sa ne spuna cum aratam cand noi putem sa vedem mai clar ceea ce celalalt vrea sa ascunda sau nu are ascutimea inteligentei noastre. Cum imi place sa spun: “Nimeni nu te cunoaste mai bine asa cum te cunosti tu pe tine!”.
Gresim cand proiectam toate gandurile altora gandurilor noastre, cand acoperim propiile aspiratii, dorinti, vise si sperante cu alte celorlalti. Cum imi place sa spun: “Ne pierdem in EI insine”.
Una peste alta gresim si-n viata de zi cu zi, cu oameni, lucruri reale pentru ca asa suntem obisnuiti insa vine o vreme cand contam noi, fiecare, individual si trebuie sa facem o schimbare. Ca te trazneste sa-ti schimbi coafura, stilul, garderoba sau, pur si simplu, dai cateva kilograme jos, inseamna ceva mai mult decat o banala miscare interioara. 
No related posts.
Youtube
Facebook
Flickr
Myspace
Picasa
Twitter
StumbleUpon
Hi5
sunt stari si stari in vietile tuturor! Eu una astept sa iti revina energia si pofta pentru online… dar stiu ca inainte de online contezi tu, cea din off… asa ca te astept cu drag ( si in on si in off
)
pupam!
Merci, merci, ma straduiesc, din fericire, daca pot sa zic asa, mai mult prin off ma gasesc vioaie! Ei, las’ ca le imbinam incetisor. Sper sa nu te ameteasca aceasta tema prea tare.