Optimizare SEO, articole sponsorizate, advertoriale Inchiriaza-ma

5 Vineri (zi de carte si poezie)

La optsprezece ani, o carte care se aseaza la suflet

La optsprezece ani, o carte care se aseaza la suflet

Tinca Veres este protagonista acestei carti extraordinare, despre o vreme, in care lupta pentru un ideal, asa cum a fost zamislit de gandurile unitare ale unor oameni simpli, pentru libertate si fraternitate, despre un timp, care se repeta ca intr-un perpetuum mobile echilibrat, de parca nimic din ceea ce facem, oricat ne-am sacrifica, nu este de ajuns pentru a merge inainte, ci mereu inapoi, de unde am lasat ultima urma a constiintei noastre omogena, insufletita si hotarata sa schimbe radical linia timpului evanescenta.

Casa parinteasca si biblioteca

Casa parinteasca si biblioteca

Parintii mei si-au luat concediu si am ramas sa vad de casa. Stiti si voi cam ce imi ramane de facut: de udat florile, de luat hainele de pe sarma, de urmarit daca nu vine vreun hot, daca nu se strica mancarea in frigider sau ceva prin casa…un fleac!

Asa ca iata-ma in casa parintesca.

Viata bate filmul#Constiinta unei temeri

Viata bate filmul#Constiinta unei temeri

“Mi-e teama ca azi ca nu mai scap de nebunul ala din a saptea. Iar o sa-mi ceara bani si nu pot sa-i mai cer lui mama. Mi-a dat ieri pentru toata saptamana. O sa ma intrebe ce-am facut cu ei. Ce sa-i spun? Ca mi i-a luat animalul ala, care m-a amenintat cu bataia daca nu-i duc azi mai mult?! Ce poate mami sa faca? O sa rada colegii de mine cand o sa apar cu ea de mana…” gandea Ionut, alunecand si mai adanc in cearsafurile parfumate. Ar fi ramas acasa dar stia ca nu poate sa o minta pe mama. Reusea intotdeauna sa-i zareasca tristetea sau necinstea din ochi si n-avea scapare pana nu ii povestea pe indelete

Cu un tata mai mult plecat, mama si fiul s-au sustinut la bine si la rau, devenind cei mai buni prieteni. Insa, de la o vreme, de cand universul s-a decis sa-i “testeze puterea de conservare”, asa cum i-a spus profesoara de biologie, careia i-a destainuit, mai tras de limba, mai fortat de situatie, ca n-avea liniste de la un timp de cand elevul din a saptea il hartuia permanent, nu mai avea stare si isi dorea sa se descurce singur, fara sfatul mamei, care ar fi incercat, cu siguranta, sa faca mai mult decat atat. Si totul a pornit de cand a aparat un alt coleg. “Mai bine imi vedeam de calea mea si nu ma bagam in seama. Mama mi-a spus mereu sa nu ma tem niciodata sa sar pentru altii pentru ca mi se va intoarce inzecit. Si mi s-a intors…mai rau nici ca se putea”.

Ionut ofta si, cu miscari usoare, isi aseza ordonat cartile in ghiozdanelul cenusiu.

In acest timp mama il astepta cu ceaiul cald si painea prajita cu unt pe masa.

-Ionut, hai, mami, intarzii la scoala.

- Gata, acum…

Isi privea camera, iesind, de parca o vedea pentru ultima data. Pe un perete stateau increzatoare testoasele Ninja: Raphael, Leonardo, Donatello si Michelangelo. Nu exista zi sa nu le vorbeasca despre realizarile sau problemele lui. Insa, de aceasta data, simtea ca n-au cum sa-l ajute. Era singur. Si-i era teama.

***

Ajuns la scoala incerca sa isi regaseasca echilibrul in privirea vreunui adult. Un parinte, un profesor, cineva mai mare care ar fi putut sa-l ajute sa se simta mai in siguranta in cladirea care odata ii era tare draga. Dar erau doar copii. Se gandea ca trebuie sa fie cineva capabil sa-l scape de nemernic daca ar indraznit-l provoace. Din fericire, nemernicul nu se zarea nicaieri.

Calca usor, de parca ar fi mers pe nori, ceva mai increzator.

Insa fericirea lui dura putin. Nemernicul iesi brusc de dupa usa de la intrarea in curtea scolii si se indrepta iute spre ghiozdanelul lui, decis sa-l smulga de pe umarul lui firav. Ionut sari ca ars. Isi tranti ghiozdanul pe jos si o lua la fuga.

Nemernicul incepu sa caute disperat banii prin ghiozdan. Cum nu gasea nimic, nici urma de asa ceva, o lua pe urma lui Ionut.

“Ce ma fac?! Unde ma duc? Nici nu stiu la cine sa fug acum” isi spunea Ionut in gand. Nu putea sa vada nimic in jur, privea in gol dar se simtea linistit stiind ca picioarele lui aleargau, indepartandu-se de batausul, care ultima data il lasase o ora fara respiratie pe asfaltul rece.

Deodata ceva il tranti la pamant. Pentru o secunda n-a simtit decat o amorteala. Se desmetici si se ridica cu forte de nicaieri si isi continua drumul. Nu-l mai ascultau picioarele, parca erau din hartie. Se aseza pe o bordura si incepu sa tuseasca…sange. “Ce s-a intamplat?

***

Se trezi la spital. Picioarele si una din maini, cu tot cu umar,  ii erau puse in ghips. O durere de cap incepu sa-l sacaie. Mama statea la capul patului, pangand….

***

O masina l-a lovit pe trecerea de pietoni, in timp ce alerga disperat. Un taximetrist l-a ridicat pe brate si l-a dus la spital plin de sange si cu multiple fracturi…

Sursa poza aici.

 

 

 

 

Doamna Angela

Doamna Angela

Sursa poza aici.

Aurelian Temisan – Cine oare

Asculta mai multe audio diverse

Doamna Angela a trait 45 de ani, ducand constant cate o batalie cu viata, cu sine. Cu o privire blanda pe un chip angelic, frumos cum nu-ti poti imagina, un suflet ingaduitor, o femeie plina de viata, umplea oricand, orice odaie, de lumina. Nici acum nu se simte altfel prezenta ei acolo unde-i merge pasul. Dincolo de ochii ei calzi, durerea si nelinistea zac de ani buni.

***

Inca de copil dovedea o forta nemaipomenita de a trai, avea o ambitie de nestavilit. Ii statea lumea la picioare pentru ca o ajutau atat  frumusetea cat si inteligenta, starnind adesea invidia sexului frumos. Razbea prin vant, prin ploi, pe soare arzator si n-ai fi zis, dupa ce termina un lucru, ca i-a fost in vreun fel greu sa-si atinga telul. Astfel ca lumea, care o cunostea, punea ramasag ca va ajunge departe si, nu tarziu, ci foarte devreme.

In realitate, norocul putin, familia mai mult, i-au topit, picatura cu picatura, din elanul cu care avea sa lupte pentru ce era al ei. Insa cel mai crunt razboi a fost cu rolul de mama. N-a putut un timp, n-a avut noroc mai apoi si a renuntat, intr-un tarziu.

S-a maritat cu barbatul pe care l-a iubit, familia insa nu l-a dorit. Pentru ea decizia parintilor a fost cat se poate de decisiva, i-a fost greu dar a inteles ca familia e pe primul loc.

A doua oara s-a maritat cu un barbat ales chiar de familie. N-a fost nimic din ce-a visat, nici pe departe. Dar a ramas cu el ca sa nu fie povara celor apropiati. El avea apartament, ea nu se avea decat pe sine. Inca un compromis adaugat la lista. S-au straduit sa aibe copii dar nici aici nu s-a legat nimic. De parca decizia ei de a-si fauri un rost in viata dupa bunul plac al parintilor n-ar fi fost pe gustul “Zeilor”. Era pedepsita pentru cele cateva decizii gresite dar pornite din simpla ei dorinta de a le fi bine tuturor mai putin ei.

Aceasta a doua casnicie, un alt fiasco.

***

Revolutia a prins-o insarcinata, a nu stiu cata sansa la fericirea asteptata de a fi mama. Un glont insa i-a dat planurile peste cap. Ajunsa intr-un spital pentru tratament a uitat, rapusa de durere, sa mai mentioneze acest amanunt. Astfel ca, dupa ani, a realizat ca o singura propozitie ar fi compensat, intr-un oaresce fel, pierderea de atunci. Desi nimic nu poate sa-i aline, nici macar azi, suferinta ramasa de la rana scrijelita adanc, un semn vesnic intiparit al revolutiei.

Vremea a trecut, lucrurile s-au precipitat, fara sa realizeze cum s-a dus totul intr-o clipa. A fost pe la doctori, vraci, preoti renumiti ca sa-i stearga din trup suferinta. Nimeni n-a stiut sa-i spuna ca inima era cea suferinda si ca nu exista pansament pentru ranile deschise ale ei. A incercat sa se rupa de propria ei suferinta si-a inceput alta viata, uitand, aparent, ce s-a intamplat. A prins forte in ani. Si-a castigat teren in lupta ei de-a ramane cu ceva din viata pe care i-au trasat-o altii. Forta ei de altadata iesea la suprafata.

Si-a ajuns la momentul la care a realizat ca mai avea ceva de facut: revolutia, care i-a furat cel mai de pret cadou, nu i-a dat nimic. Asa ca s-a interesat, in stanga, in dreapta si-a aflat, cu tristete, ca n-are nici o sansa sa-si obtina certificat de revolutionar. A intalnit un tanar care i-a povestit cam ce resurse sunt necesare acestui demers. Ideea nu era de lepadat dar i se parea ironic, cumva frustrant. Un tanar, care nu avea habar de ce se petrecuse la revolutie, nici macar nu simulase o poveste credibila, avea pensie de revolutionar iar ea pierduse aproape tot din cauza unui glont ratacit. Iar ideea era sa se inscrie intr-un partid. Asa ar fi obtinut avantajele unui revolutionar. Insa ce folos, gandea ea, daca, rasuflata treaba cu falsii revolutionari si cu ghinionul ei, ar fi fost ar fi fost aruncata in aceeasi oala cu restul?! Ba chiar ar fi fost declarata frauda ce ar fi facut ea in cautarea unui tap ispasitor de catre autoritati.

SuperBlog 2010

SuperBlog 2010

Daca tot am inceput sezonul concursurilor si, cum, cu ale mele nu mai apar, ma inscriu la SuperBlog 2010. Este editia a treia, organizata de PCNEWS. Despre celelalte nu stiu cum si in ce fel au fost dar ma bag si astept la cea curenta sa vad ce-o iesi.

Inscrierile se fac pana la sfarsitul lui septembrie aici. Concursul sau frecusul va avea loc de la inceputul lui octombrie pana la sfarsitul anului 2010.

Castigurile sunt in valoare de 13.000 USD, in vouchere de cumparaturi.

Bafta multa pentru cine se mai incumeta si mult noroc mie, daca rezist atat. ;)

Dragi, viitori mari scriitori…concurs de romane politiste

Dragi, viitori mari scriitori…concurs de romane politiste

Daca va framanta talentul scriitoricesc de ceva timp, iata ca a venit si ziua in care recompensa binemeritata o veti putea primi daca va inscrieti la concursul, demarat la initiativa Romanian Crime Writers Club  şi Crime Scene Publishing si promovat de Oana, unul din membrii juriului. Toate detaliile concursului le gasiti aici. Mai departe depinde doar de voi sa reusiti. Multa bafta!

Poezii ale unui tanar de 13 ani…senzational!

Cand devi parinte esti, in primul rand, fericit. Realizezi ca nimic din ce ai creat pana la acel moment nu se compara cu acel moment unic: cand iti vezi cea mai reusita creatie a ta, copilul. In timp ce creste inima tresare constant pentru fiecare lucru marunt pe care copilul tau il face. Traiesti sentimentul cel mai emotionant evritaim. Cand reuseste sa se rostogoleasca, cand iti descopera fata, cand gangureste, cand face primii pasi, cand spune primele cuvinte, cand face la olita, cand recita o poezie, cand descopera utilitatea fiecarui lucru din casa, cand te imbratiseaza…

Cu cat creste mai mult devii mandru de independenta cu care copilul tau incepe sa defileze prin viata. Gandeste singur, isi descopera talente nemaipomenite, isi face noi prieteni, distinge raul de bine…

Iata ca am surprins si eu un moment al unui tata, mandru fara margini, de propriul lui copil. Pentru ca, la 13 ani, Mihnea a compus cateva poezii exceptionale. Pentru ca sunt mama si inteleg atat de bine acest sentiment si, pentru ca mandria tatalui are o justificare puternica, m-am gandit sa impartasesc aceste creatii deosebite cu voi. Hai sa le citim impreuna aici dar voi pune una din poezii ca preview.

Viata scurta

Viata scurta,

Viata scurta,

Tu abia vii

Si repede pleci.

Prea putin

Cu noi petreci.

Si tristete

Ne lasi noua,

Numai plansete

Si roua.

Viata scurta,

Tu ne faci

Mai fricosi

Si mult mai lasi.

Viata scurta,

Tu imi iei

Bunicii si parintii mei,

Dar, oricat ai vrea,

N-o sa-mi poti lua

Si iubirea pentru ei.

Amintiri despre viitor – Erich von Daniken (prima parte)

Rezumatul este realizat de multa vreme astfel ca exista nesansa ca unele, putine, (cat si in conditiile in care cartea nu o pot regasi printre rafturile librariilor ) din denumiri sa fie reproduse gresit, desi am facut cateva corecturi pe parcurs si am incercat, pe cat posibil, sa adaug cateva link-uri edificatoare sau poze ale descoperirilor abordate.

Exista deasemenea multe filme, filmulete, documentare pe Youtube ale autorului acestei carti. Filmele prezinta teoria, care sta la baza cartii in discutie dar si ale altora scrise tot de acest autor. Va sfatuiesc sa le urmariti. Fiecare film are ceva neobisnuit de comentat la aspectele aparitiei noastre, evolutiei si disparitiei iminente a noastre, bazate pe descoperirile relevante realizate de-a lungul istoriei recente. Nu ignorati caci va pot dezvalui o lume pe care nu o cunosteati. So, dive in!

O sa lansez o provocare lui Cosmin, daca este interesat si are timp, de a realiza un articol legat de viata si cartile scrise de Erich von Daniken. Am recomandat, in mai multe articole, aici, aici si aici, o carte scrisa de Donald Trump, si anume “Gandeste ca un campion”. M-a incantat enorm ca cineva a mai citit aceasta carte, respectiv Cosmin si a compus un post legat de viata autorului. Legatura pe care o fac intre aceste doua carti, pe care ar trebui sa le citeasca oricine si le recomand cu caldura, este prin simplul fapt ca Trump vorbeste despre capacitatea, cultivata in timp, de a vizualiza imaginea de ansamblu in orice domeniu ales sa te dezvolti personal sau financiar, ceea ce Erich Von Daniken a si realizat prin viziunea panoramica asupra istoriei noastre, bazata pe realitati biblice sau arheologice. Asa cum veti si citi mai departe. Exista intotdeauna o legatura stransa intre cartile scrise desi nu urmarim foarte atent  aceste aspect…deci trebuie sa urmariti imaginea de ansamblu.

(In primul capitol) Erich von Daniken presupune si explica existenta, in univers, pe celelalte planete, a vietii unor fiinte, mai mult sau mai putin, asemanatoare omului. El gandeste si posibilitatea ca si stelele sa fie locuibile si locuite. Apoi emite ipoteza cum ca, in lipsa oxigenului pe una din planetele disputate in carte, exista totusi sansa vietuirii unor fiinte abiotice (cf.DEX: Lipsit de viață, incompatibil cu viața). Este posibil, logic gandind, ca, asa cum noi ne-am adaptat si am evoluat doar in mediul terestru, fara posibilitatea de a ne servi de avantajele altor planete, asa si acesti extraterestri nu pot fi compatibili mediului nostru.

In cel de-al doilea capitol Daniken, pornind de la ipoteza ca extraterestrii au existat si trait pe terra acum 8000 de ani, explica, intr-un mod aproape credibil, scopul acestora aici: un numar de 5 sau 6 astronauti, cu aparatele si echipamentul, necesare unei calatorii pe alte planete, au aterizat pe una unde bastinasii se afla la stadiul de primitivism. Pentru astronauti acesti oameni nu reprezinta altceva decat subiecte/obiecte compatibile propriilor experimente, in timp ce, pentru bastinasi, astronautii aduc , ca infatisare, cu zeitatile, care au si aparut, in acest interval istoric, in multe din lucrarile vechi, semnate sau fara autor identificat. Pentru mintea lor inapoiata echipamentul, masinile, navele si altele, pe care au sansa sa le vada si sa le atinga, reprezinta elemente, obiecte sacre, miracole ale divinitatii. Urmeaza ca astronautii sa-si invete “cobaii” cum sa utilizeze instrumentele si obiectele lasate acestora, precum si multe alte tehnici de lucru. In acest timp bastinasii, aflati sub influenta “zeilor” lor, vor realiza (chiar in cinstea acestora) din piatra, caramida arsa sau nearsa, monumente cu o arhitectura exceptionala, “descopera”, in acelasi timp, multe alte chestiuni de care este absolut necesar sa se foloseasca: determinarea numarului de zile ale anului, echinoctiile, algebra, geometria, constelatiile, deosebirea dintre stele si planete, realizarea unor calendare.

Aceasta este conceptia autorului in ceea ce priveste stabilirea liniei culturale si de civilizatie.

In cel de-al treilea capitol ajungem la cunoasterea catorva din urmele lasate in diferite zone ale globului pamantesc, de posibilii extraterestri, mai ales despre cele reprezentate de statuete, basoreliefuri sau picturi murale.

  • 1929, la Istambul, in palatal Topkapi, s-au gasit cateva harti geografice vechi, care apartinusera unui ofiter din marina turceasca, amiralul Piri Reis (sec al XV-lea); 2 atlase, apartinand lui Piri Reis, se afla la Biblioteca de Stat din Berlin; aceste documente geografice contin (in urma transpunerii hartilor vechi cu cele moderne), cu exactitate, regiunile bazinului mediteranean si ale Marii Moarte, coastele Americii de Nord si de Sud, cat si contururile Antarcticii si indicatii topografice; s-a constatat ca hartile realizate coincid cu cele facute de sateliti, de la mare distanta.

  • In zona Anzilor peruvieni se afla orasul Nazca, celebru datorita aerodromului realizat tot acum 6000-8000 de ani, care a dat de furca multor specialist in arheologie (se indica alte ipoteze cu privire la aceasta regiune – pampa- ce se intinde pe o distanta de 60 de km., avand pe margini presarate pietricele asemanatoare unor bucatele de fier ruginit, sub forma unor linii paralele, altele care se incruciseaza (care ar putea fi drumuri de pe vremea incasilor, marturii ale unei religii sau poate un calendar); este foarte probabila aceasta teorie avand in vedere ca oamenii de atunci nu puteau sa realizeze, cu atata exactitate, liniile acestui aerodrom, doar daca nu au fost ajutati de “zei” (adica extraterestii veniti aici pentru explorari).

  • In peretele rosu al falezei, ce margineste golful Pisco, a fost daltuit in stanca un fel de candelabru urias cu trei brate, ce masoara 250 metri in inaltime. O franghie lunga a fost gasita atarnand de-a lungul bratului central al sculpturii (un pendul??)

  • A fost gasit la Tiahuanaco un calendar care cuprinde toate indicatiile posibile cu privire la echinoctii, perioade astronomice, pozitii orare ale Lunii si chiar miscarile acesteia in raport cu rotatia pamantului. Il puteti vedea aici.
  • Dovezi ale unei solide civilizatii au ramas blocurile de gresie (100 tone) peste care se suprapun cuburi de 60 de tone; suprafetele lor netede, cu caneluri foarte precise, formeaza paralelipipede uriase, fixate unul de altul cu ajutorul unor scoabe de arama; blocuri (10 tone) strabatute de un fel de canale (2.5 m.); dale tocite (5 m.) taiate dintr-un singur bloc de piatra; solul da la iveala conducte de apa, confectionate din piatra (2 m. lungime, 0.5 m. latime).
  • Tot la Tiahuanaco s-a gasit o colectie de chipuri cioplite in piatra, ciudate, cu extremitatile fetei deformate iar pe cap un fel de casti (oare acestia sa fi fost “zeii”?).
  • Tiahuanaco, “Poarta Soarelui”, sculptura (3 m. inaltime, 4 m. latime, 10 tone), 48 de figure patrate asezate pe trei randuri, incadreaza o entitate reprezentand un zeu zburator. Exista chiar si o legenda care vorbeste despre o nava spatial aurita, care s-a coborat din cer; nava era condusa de o femeie, numita Oriana, venita cu misiunea de a intemeia o rasa noua (strabuna pamantului); ea a dat nastere la 70 de copii, dupa care s-a intors la stele (o trasatura deosebita fizica a ei era ca avea la mana doar 4 degete legate intre ele printr-o membrana).

Gasiti aici mai multe datalii despre descoperirile arheologice de la Tiahuanaco.

  • Asezarea Sacsayhuaman; exista in gura unui crater un bloc de piatra de 20.000 tone;  in care s-au daltuit trepte marginite de balustrade, impodobit cu spirale si orificii; este asezat in crater cu capul in jos. Gasiti o panorama extraordinara a acestei asezari aici.
  • Exista, la 300 m. de acest bloc, roci vitrificate; acestea au fost gasite si in desertul Gobi, intr-o regiune din Irak, unde se efectueaza sapaturi arheologice (acestea seamana cu cele aparute in desertul Nevada in urma unor explozii atomice experimentale).
  • La Tiahuanaco au fost gasite movile de 4000 m.p. sub care s-ar putea afla numeroase edificii.
  • Ca o paranteza, Sumerienii reprezinta o civilizatie venita de undeva, nu se stie de unde, care au adus o civilizatie superioara, urmand ca mai apoi sa impuna popoarelor semitice, aceasta noua lume ciudata si necunoscuta.
  • In Irak si Egipt au fost descoperite niste lentile de cristal slefuit care, in zilele noastre, pot fi realizate doar prin utilizarea oxidului de cesiu (obtinut printr-un process electrochimic). Despre lentilele de cristal mai multe aici.

  • La Heluan exista o stofa, o tesatura foarte fina si subtire, greu de realizat mai ales in conditiile in care nu sunt semne ale unor procedee superioare de lucru din acea vreme.
  • La muzeul din Bagdad sunt expuse baterii electrice cu pile uscate, principiul galvanic; elemente electrice inzestrate cu electrozi de cupru si cu un electrolit necunoscut.
  • Sectia de egiptologie din Londra poseda un os foarte vechi, amputat la 10 cm. deasupra incheieturii mainii drepte.
  • In regiunea muntoasa a Kahistanului (Kuhistan) se afla un desen rupestru cu o vechime de peste 10.000 de ani, infatisand pozitia exacta a stelelor in acea perioada.
  • Pe podisul Peruvian au fost gasite podoabe de platina (fuziunea acestui metal se face la 1800 grade)
  • La Chou- Chou, in China, au fost descoperite, intr-un mormant, resturile unei cingatori, la care unele parti erau facute din aluminiu.
  • La Delhi exista un stalp de fier care nu contine nici sulf, nici fosfor, de aceea intemperiile nu i-au putut dauna in timp.
  • Henri Lhote a descoperit la Tassili, in Sahara, sute de pereti acoperiti cu mii si mii de schite de animale si oameni; exista si personaje imbricate cu haine scurte, elegante, purtand vergi de care sunt fixate un fel de casete cu patru laturi.
  • Au fost descoperite desene ale unor specii de animale (oare?) cu antene, cu trasaturi imposibil de identificat cu ceea ce cunoastem; putem presupune ca acestea nu sunt animale ci presupusii “zei” (cosmonauti sau astronauti) vazuti de acei primitivi.

Capitolul al patrulea

Aici autorul aduce drept baza de demonstratie a presupunerilor salea Cartea Cartilor: Biblia, unde numeroase pasaje vorbesc clar si raspicat despre existenta unor “uriasi”, care se coboara din cer in care (de foc) sau masini neobisnuite.

In “Facerea” se discuta despre un Dumnezeu la plural, despre “uriasi”, pe care ii desemneaza “fii ai lui Dumnezeu”.

Moise vorbeste despre catastrofa de la Sodoma si Gomora.

Lot este rugat de catre “doi ingeri” sa plece din Sodoma pentru ca in acea seara orasul va fi distrus iar el a fost “ales” sa scape. Lot isi ia familia si pleaca. Inainte este avertizat, sfatuit, sa nu se uite inapoi, insa sotia acestuia incalca regula si impietreste, moare. Daca ne gandim la efectele provocate de explozia bombelor atomice din 1945 putem sa presupunem ca si distrugerea inevitabila a Sodomei si Gomorei putea fi cauzata de o bomba la fel de nociva. La ideea asta ne conduce si inevitabilul distrugerii provocate. Daca acele doua personaje erau ingeri ar fi trebuit sa aiba si puterea de a opri masacrul insa, in conditiile date, misterul miracolelor, pe care ar fi trebuit puterea lor sa o confirme, se rezuma doar la tehnica pe care o detineau, limitata, de altfel, pentru efectuarea unor miracole in acel timp.

Iezechiel vorbeste despre aparitia unor fiinte stranii, diferite de infatisarea umana. Acestia vin in vehicule cu aripi, roti, care fac un zgomot neobisnuit iar fumul pe care il imprastie este la fel de ciudat. Acest monstru ii cere lui Moise sa realizeze “chivotul legii”, care era incarcat electric (acest condensator era format din doua placi de aur, una cu plus si una cu minus).

Apoi se pomeneste despre imposibilitatea unui om de a vedea fata unei “zeitati” fara sa moara dupa. Idee amintita si in epopeea lui Ghilgames.

Pe sulul lui Lameh s-a relatat o intamplare extraordinara. Lameh, tatal lui Noe, intorcandu-se acasa, a gasit un copil in casa, care, dupa aspect si infatisare, nu semana cu nici un membru al familiei. Lameh este incredintat de sotia lui, Bat_Enos, ca acel copil este al lui. Lameh cere sfaturi si povete tatalui sau, Matusalem, care, la randul sau, cere inteleptului Enoh. Asa afla ca acel copil trebuie sa primeasca numele de Noe. Autorul cartii sustine ca acest potop a fost planuit (in acest caz catastrofa nu mai era un act divin) de multa vreme de catre acele fiinte extraterestre.

Capitolul al cincilea

Facand cateva referiri la epopeea lui Ghilgames, autorul incearca sa ne aduca iar dovezi ale existentei, nu a unui Dumnezeu atotputernic si omniprezent, ci a unor finite cu totul diferite de noi, extraterestrii.

S-au descoperit la Kuiungik 12 tablite, care consemnau tot atatea intamplari ale unui rege (al Uruk-ului) care se nascuse semizeu, Ghilgames.

A doua tablita povesteste despre zeita cerului, Aruru, care creeaza si da viata unui al doilea personaj, Enkidu, ce avea comportamentul apropiat de cel al animalelor, luand in considerare si faptul ca timpul si-l petrecea in compania acestora, asemenea lui Tarzan. Ghilgames afla de existenta lui Enkidu si, dorind sa-l smulga din compania animalelor, ii intinde o capcana in care, intr-un final, va cadea. De aici se ajunge la momentul in care cei doi devin cei mai buni prieteni.

In cea de-a treia tablita povestea se transforma in fabulatii (care, interpretate, ar conduce la concluzia autorului, si anume ca extraterestii ar fi iar implicati in aceasta imagine de ansamblu) pornind de la aparitia “zeilor” intr-un nor de praf…cerul care vuieste, pamantul care se cutremura. Zeul Soarelui, caci despre el este vorba, il rapeste pe Enkidu. Acum cronicarul, care a relatat povestirea, descrie starea eroului prins in ghearele zeului: se simte acoperit de plumb, greu ca o stanca (aceasta stare poate fi asociata cu cea cunoscuta déjà: un corp supus unei anumite acceleratii devine greu ca plumbul; dar cum stia cronicarul ca aceasta este starea acelui moment?).

A cincea tablita relateaza calatoria celor doi prieteni spre lacasul “zeilor”. Aici insa li se spune ca nu le este permis sa vada chipul zeilor caci ii paste moartea, fraza ce apare si in Biblie.

In cea de-a saptea tablita este relatata prima descriere a pamantului, vazut de la inaltime, de un martor ocular. Cine cunostea atunci cum arata pamantul de sus cand nu existau harti, care sa-l descrie exact? Tot aceasta tablita face referire la o usa care vorbeste: este vorba de difuzor.

A opta tablita povesteste despre moartea lui Enkidu si, mai apoi, de teama lui Ghilgames ca s-ar putea imbolnavi si el de aceeasi boala incurabila, pricina mortii lui Enkidu, provocata de rasuflarea veninoasa a vreunul animal.

A noua tablita relateaza jelirea lui Enkidu de catre Ghilgames. Tanarul rege porneste in cautarea vietii vesnice la Utnapistim. Drumul si locul acestor zei, pe care, I s-a interzis,  sa-I vada la chip, sunt cat se poate de interesante si intrigante.Utnapistim ii descrie potopul caruia a reusit sa-I supravietuiasca. Descrierea seamana foarte mult cu cea din Biblie si nu este exclus ca mai tarziu, Moise sa se fi inspirat dupa epopee. Descrierile facute in acea perioada erau stangace si bazate pe religie (aceasta a devenit un tabu, fapt care a dus la obtuzitatea gandirii oamenilor de stiinta). Insa Daniken presupune ca, peste un numar de ani, planeta noastra este va fi distrusa, ramanand in urma noastra elemente ale acestei civilizatii. Este posibil ca o alta civilizatie sa populeze pamantul si sa gaseasca aici, de exemplu, statueta libertatii. Vor incerca sa explice semnificatia acesteia in functie de torta (o divinitate a focului), de coroana de spini in jurul capului (o divinitate a soarelui). Dar n-ar deduce nicidecum ca aceasta a fost o statuie a libertatii. Continuare…

Ce trebuie sa stii ca sa scrii un roman excelent

Am gasit pe acest site cateva reguli importante pentru a desavarsi un roman. Le voi scrie concis, pe puncte. Despre fiecare veti gasi pe situl de unde le-am cules.

1. Nu scrie despre subiecte care nu te ajuta sa continui povestea.

2. Pastreaza interesul cititorului mentinand si dezvoltand povestea principala decat sa o dezbati mai intens pe cea secundara.

3. Gaseste un grup de oameni care sa verifice rezonanta continutului cartii la preferintele acestora, dar care sa nu incerce sa descopere ce-i in mintea autorului.

4. Concentreaza-te pe dezvoltarea caracterului personajului la nivel de complexitate.

5. Fa in asa fel incat decorul sa straluceasca cu si de detalii deosebite.

6. Mentine adevarul emotional

7. Limitati numarul coincidentelor.

8. Scapa de orice fel de clisee.

9. Nu rescrie mai mult decat o singura data.

10. Ganditi cartea ca si cand ati asculta, la o simfonie, bataile si pauzele (ritmul muzicii).

This is it!

Mai devreme sau mai tarziu toti membrii familiei mele au ajuns sa poarte ochelari. Eu, insa, am avut mereu convingerea ca voi fi ferita de aceasta dependenta. Desi am citit mult cand eram copil insa, cum ar spune doctorul, in pozitii vicioase. Cum apucam o carte buna ma asezam oricum, pe burta, la birou, pe spate intinsa fara perne la spate, in picioare, doar ca sa apuc sa savurez lectura cartii. Cu greu le puteai da jos din mana. Pentru multi copii copilaria este ceva mai trista, as putea zice. Iti faci prieteni reali dar reusesti, cumva, sa deslusesti povara propriei tale maturitati, maturitate care-ti dezvolta, la un moment dat, simtul singuratatii. Si cauti modalitati precare de a-ti alunga tristetea, la inceput. Si in continua ta cautare te regasesti, intr-un final, in diverse activitati, care-ti dau sentimentul ca nu esti singur: unii picteaza, altii studiaza si patrund secretele naturii, cativa se arunca in bratele muzicii si multi, ca mine, vibreaza in tandem cu autorii cartilor de diverse genuri. Aventurile, personajele, descrierile, detaliile, sunetul si imaginea fanteziste ale cartilor lecturate, te schimba, te transforma intr-un alt om de fiecare data, isi insufla speranta, te ucid si te reinvie intr-un alt costum sublim de personalitate desavarsita. Astfel ca la fiecare ultima pagina te simti trist caci trebuie sa te intorci la propria ta poveste. Daca incepi un alt capitol dintr-o alta carte te chinui sa alungi fantomele ultimei aventuri. Apoi te renasti prinzandu-te de firul noii tale intamplari nemaipomenite.

Citeam mult si nu ma saturam. Gandeam ca astfel viata va merge pe repede inainte si nu voi sesiza ce s-a schimbat in jurul meu, mi-era teama de adevarul acestei matrice, ce eram obligata sa o completez cu prezenta mea. Nu mai stiu cand s-a terminat visarea mea dar a fost un sir de evenimente, care m-au smuls usor, fara sa observ, din universul meu exhaustiv. Nu este mai greu acum decat a fost atunci. Plangeam si radeam la fiecare secunda de viata imaginara alaturi de personajele animate de fantezia mea. Sufeream, iubeam si ma bucuram intens.

Aici insa traiesc o singura poveste: a mea. Nu poti sa te intorci sa-i dai o alta interpretare, nu poti sa ii dai un alt final, nu poti, de vrei, sa ai chipul unei persoane dragi in locul celei pe care o ai in fata, este totul asa cum a creat Autorul cartii, unde fiecare avem un rol statornic. Doar el ii poate muta si preschimba dupa cum ii dicteaza constiinta. Matricea poate fi asimilata nesimtitor traiului individual. Cuvantul de baza: predefinit. Esti prins in panza de matase a timpului masurat, asemeni nisipului din clepsidra, in pagini innegrite de grafice ale unui mecanism perpetuum mobile destinat fiecaruia dintre noi. E simplu, zic eu, caci poti sa nu razi, poti sa nu plangi, poti sa nu disperi, poti sa nu fii fericit, poti sa nu faci absolut nimic caci nu se vor schimba decorul, lumea, ideile, intamplarile, soarta, destinul, norocul, ghinionul, tristetea, bucuria…this is it!
Singurul care se schimba sunt doar EU!