Ceva de vis, o poveste, un basm….

Stiti si voi cum ne autoironizam sau, evident, ironizam pe altii spunand: “este un vis, o poveste…”!! Asa ma autoironizez leitli eu, amintindu-mi recentele evenimente din viata. Ca o concluzie, caci incep cu concluzia, as spune cam asa: “Dupa ce muncesti ca un negru pe platatie te vezi aruncat cat colo ca o masea stricata, ca sa vina dupa tine potopul, cu alte cuvinte, ca sa te inlocuiasca fitecine.”

Sa zicem ca, momentan, eu, personal, inca nu traiesc “visul american” al unui capitalism nesabuit si alert, ci persoane, care mi-au devenit dragi, in tot acest timp in care am lasat deoparte viata online, blogosferica, sa zic, si m-am cufundat in cea personala, intima, cat si in cea profesionala.

E trist, va spun! E foarte trist! Mai trist este faptul ca, lucrand intr-o anumita arie profesionala, care incepe sa incerce o imensa metamorfoza inspre fenomenul, deja cunoscut, “pe cale de disparitie”, nu prea ai mijloace sa te reorganizezi si sa pornesti spre o ramura a acesteia, profesand in continuare, fara griji. Ceea ce se vinde si se cumpara acum este informatia IT si medicala. Astea sunt in top, urmate de zero barat. Ce poti sa faci daca nu ai ce face cu ceea ce stii?!! Nimic! Nada! Niente! Nothing!

Trist este faptul ca transformarea… aceasta “lichidare de stoc” de personal, cum nu-mi place sa-I spun, iti da prioritatile peste cap, mai ales ca-ti distrage atentia de la tot ceea ce se intampla bun in viata ta, lucruri pentru care te-ai luptat si ale caror rezultate le simti, sau ar trebui sa le simti, acum. Dar nu! Nu este chiar asa de usor sa traiesti intens viata personala, doar cea profesionala iti este permis, pentru ca acolo este, si trebuie sa-ti fie, capul. Si nu traiesti intens la modul pozitiv al cuvantului, ci exacerbat de rau. Medicii pot sa confirme dupa ce-ti citesc analizele.. Hohohooo…si ce “distractie” te napadeste cand iti spun ce prapadit esti si ce soarta te-a lovit, intelegeti?!!! Chiar si acum ma prapadesc de ras cand imi amintesc!!

Si, cum spuneam, aceasta “lichidare de stoc”(care se face pe etape pana la sfarsitul sfarsitului, care nu-I departe deloc), la preturile cele mai mici ever known , adica posibil gratis (zic “posibil” ca sa nu dau nastere unor mostri ai interpretarilor, caci ceva, ceva acolo tot se plateste, pana mea!!! E ceva pentru care ar trebui sa multumesti nu sa hulesti, la naiba!!! ) si urmarile acesteia, se aseamana cu varianta Oltchim, dar la scara mai mare si pe invers. Cum e la moda sa fie totul pe invers, pana si moralitatea sau respectul si altele, in comparatie cu anii de aur, normal ca si aici trebuie sa se petreaca asisderea. Pana acum s-au facut schimbarile intr-un anume trend. De ceva timp toate se fac pe invers. Privatizezi, storci cat poti din potential, dupa care lichidezi tot si cresti cifra somajului pe toata tara. E frumos cand se-ngrasa porcul vecinului de peste granita. Comentezi?!!!

Am ajuns rau, tati! Si-mi pare rau ca nu am ce face. Pana si acel Robin Hood, numit sindicat, este in tandem… cu cine oare? Raspunsul surpriza ar fi ca binele sa invinga raul in Romania! Daaaa’, dec’! Ce sa spunem?! E un vis, o poveste…!

D-asta nu mai comentez calitatea celor alesi. Pana la urma, raul nu vine de acolo. Ei il faciliteaza pentru ca sunt constransi sau unsi bine sa ajute la decaderea noastra in asa hal in care, in cazul unui razboi mondial, sa nu mai fie nimic de negociat cu noi si sa fim ingenunchiati dintr-o singura miscare de deget. De cine? De cei din afara granitelor noastre care au interese cum nu va puteti imagina (extraterestii ne putem imagina cum arata sau ce gandesc, ba chiar putem sa ne apropiem de realitate cu muult, insa in ceea ce priveste aceste interese nici macar de departe nu ne apropiem!!)!! Conditiile contractuale, banii care vin dar care dispar, in esenta, nu vin niciodata faptic iar conditiile contractuale sunt aberante. Tot ceea ce se consuma de catre ei, in esenta, este ceea ce dam noi, astia mici, care muncim pe branci, ca negrii pe plantatie. Abia astept sa vad cum se vor descurca cand trei sferturi de populatie, la sfarsitul anului asta, va fi in somaj.

Dar de ce banii nu intra niciodata? Pentru ca se impun conditii pe care nu le poti refuza, unde toti sunt castigati, in afara de noi. Si credeti voi ca, schimband oamenii de la putere, tot ceea ce s-a cladit pana acum de catre cei de afara, toate planurile legate de acest spatiu de “joaca” pentru marile puteri, se va narui sub forta nelimitata a noii conduceri, la care toata lumea viseaza cu ochii deschisi? Sunteti copii care inca mai cred in povesti si-n vise!!! Astea-s basme!!!

Like Be the first one who likes this post!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *