Optimizare SEO, articole sponsorizate, advertoriale Inchiriaza-ma

Generatia copy/paste

Generatia copy/paste

Update: am facut o greseala gramaticala, care se uzeaza, spre disperarea mea, intr-un mare fel. Am remediat insa era interesant de descoperit de catre voi. ;)

No, ca m-au dat pe spate copiii astia! Nu credeam ca-I asa un mare dezastru la nivel de invatamant. In fine, ce s-a spus s-a spus. Am venit si eu acum doar ca sa zic lu’ nea Funeriu ca educatia trebuie restaurata de la clasele primare, taticule! Pai, daca un elev ajunge sa dea BAC-ul si-l pica cu elan, inseamna ca ceea ce se studiaza in clasele primare este apa de ploaie, praf in ochii parintilor! Ori se schimba statul de plata al profilor, ori se schimba staff-ul din invatamant! Una din doua! Pe langa asta, mersul lucrurilor lin pe repede inainte, nu inapoi, ar mai putea fi imbunatatit si de materiile predate. Mi-s tare blanda cand zic imbunatatit, trebuie schimbat cu totul.

Acu’ cativa ani, cam dupa revolutie, lumea era cam ingrijorata de ceea ce se preda in scoli, ca era prea mult, prea greu, ca nici scolile de afara nu puteau fi egalate, ca si volum de informatie, cu ce era la noi! Parca imi si amintesc cum vorbeam cu o prietena despre visul de a studia acolo. Imi povestea, din auzite, ca un copil de la noi, plecat acolo, se simtea ca printre retarzi la scoala alora. Materia predata era demult studiata de copilul roman.

Si aveam olimpici, chiar multi, aveam elevi, care se ridicau din rahatul de acasa si faceau ceva pentru viitorul lor! Erau motivati, nenica, pe fondul unui invatamant inghesuit si complex, dar si macinati de a pleca de-acasa mai repede.

Imi amintesc ca parintii mei ma amenintau cu scoala de corectie daca nu invat. Sau puneau paie pe foc cand imi aratau maturatorii din fata blocului, mentionand rar si raspicat, c-asa o sa ajung daca nu ma pregatesc temeinic. Mai, si tare ma freca grija c-asa o sa patesc! Si de frica, de noptile nedormite, de cosmaruri, am tras cat am putut sa evit dezastrul.

Cu copiatul, sa fim seriosi!!! Am copiat de-am rupt! In facultate, ce-I drept! Scoteam cartile, caietele, pe masa si le frecam de le luau dracii! Dar la materiile care contau mai putin. Mi-am facut copiute o singura data la o materie importanta dar n-am apucat sa le folosesc. P-atunci eu, personal, n-aveam calculator sau alte gadget-uri sofisticate asa ca hartia si pixul erau mai utile decat orice. Si, cat scriam nenorocitele alea de rezumate, retineam jumatate de materie. La naiba! La ce sa le mai folosesc daca picasem pe subiectul proaspat memorat?!! Serios, acum!!

Copiii astia au cam tras chiulul la materia bunului simt. Cam asta-I adevarul! Alta explicatie nu gasesc. Cum sa te bazezi practic pe nimic?! Apai, noi cand ziceam ca n-am invatat nimic, stiam sigur mai mult de jumatate de materie. Nimicul ala insemna o nota mica, dar de trecere. Si ne imbarbatam cu ideea ca 5-ul e cea mai muncita nota. Aaa, daca ne apucam sa copiem, defapt ne inspiram, mai intrebam de nu stiu ce amanunt pe care il uitam, primeam raspuns scurt si dezvoltam cu minte, nu bateam campii si nici nu faceam copy/paste dupa unu sau altul. Bai, cat de nerusinat tre’ sa fii sa copiezi ad-litteram?!! Si, mai mult, nu doar unul, ci o grupa intreaga de tolomaci! Bai, esti nebun?! Deci, am ras de-am cazut din scaun cand am auzit!!! :) ))

Apoi, cu meditatiile?! De 70 de milioane? Da’ ce eram copil tampit?! Nu puteam sa iau cartile sa le studiez de la capat?! Pentru ce meditatii la materiile care ar trebui sa-ti intipareasca in minte notiunile de baza?! Nici pentru facultate nu mi se pare logic sa faci meditatii decat daca studiezi, cum am patit eu, o materie care se preda un an in liceu si ai nevoie de studii aprofundate. Economia, de exemplu. La un liceu cu profil teoretic economia s-a predat un an. Dar nu aprofundata pentru ca ideea era sa ai habar de cate ceva pentru profilul liceului. Altfel, nici o grija!

Pentru admiterea la liceu a venit o profa de pe la nu stiu ce liceu sa ma testeze. O jumatate de ora a durat. La final i-a zis mamei ca-s prea buna la gramatica limbii romane. Cu restul nu trebuie decat sa citesc si sa invat ca si cand ar fi o distractie. Daa, si ce mai distractie a fost!!! Caci luasem vreo 15 kilograme in greutate, frecand usa frigiderului la fiecare ora de invatat, in vreo 2 luni!!!

Ce mai!!! Una peste alta, Funeriule, fa, mama, ceva cu aia de la clasele mici! Acum nu conteaza daca ajung maturatori sau geamgii dar macar, naibii, sa nu-ti dea foc la frunzele uscate langa o conducta de gaze sau sa nu-ti taie geamul de 2/2 pentru rama de 1/1, intelegi, matale?! Ca si-acolo iti trebuie cap. Nu e meseria injositoare ci mintea proastra, cel care o are!!

Sursa poza aici.

Mintea cea de pe urma…

Mintea cea de pe urma…

Sunt distrusa pentru ca am pierdut pozele cu noi dintr-o perioada cam de un an, stocate cu grija pe hard-ul calculatorului. Ziceam, la un moment dat, ca au fost probleme cu computadorul. Ei, bine, au fost …destul de urate pentru ca, in tot balamucul, hard-ul a fost cel care s-a prajit de la placa de baza si am inlocuit aproape toate piesele, intr-un final. Pana si memoriile DDRAM. In fine, duca-se! Ideea e ca vreau sa recuperez pozele de pe hard si am aflat ca se poate rezolva. Idiotul, pentru ca a fost destul de destept sa vina cu aceasta idee, care ne-a sfatuit ce si cum cu piesele pana s-au prajit toate, ne-a mentionat o suma de 300 de euroi ca sa recuperam pozele. Am exclamat, printre dinti un: “..ut-i!”, desi sunt o lady de regula, ce pana mea. Si am dat naibii toata povestea. Intre timp am revenit pe la apartamentul meu, respectiv pe la blog, si m-am gandit sa va intreb si pe voi daca aveti idee cum se rezolva cu pozele pentru ca tare-mi pare rau de ele. Va mai zic ca n-am patit-o ever p-asta cu hard-ul, d-aia m-am bazat pe el cu atata foc. Culmea e ca filmele le-am tras pe DVD-uri.

Hai, veniti cu idei care sa nu fie costisitoare! Bine, stiu, prostia costa daaaar, cred eu, nu-i draq asa de negru, nu?!!

Sursa poza aici.

Cald si rece

Cald si rece

Iata ca a trecut vreme de cand n-am mai scris. Am vrut sa readuc ceva din ceea ce ma reprezinta si din ceea ce-mi place pe blogul personal. O noua tema, un nou format, rubrici noi, in fine, toata gama de elemente care, in conceptia mea, lipseau ca sa intregeasca viziunea de BLOG. N-am dus la capat tot proiectul si, daca mai stateam sa-l finalizez, intram in iarna. Asa ca m-am decis sa il cosmetizez pe parcurs.

Nici pe messenger n-am mai activat, nici pe alte retele sociale, doar in privat sau in offline ce-am mai manat caii pe ogor pentru ca mi-a permis si vremea sa fac mai multe. Deci ar fi multe de istorisit la lumina lumanarii. Insa, de inceput, am sa va spun ce-am vazut pe la voi. Pai, cam da, am aruncat cate un ochi, de prin feeddaemon. Am vazut ca nu s-au schimbat multe, doar faptul ca nu prea s-a mai comentat. Lumea este intr-o pasa buna datorita caldurii si-si petrece timpul pe unde apuca, cu familie, prieteni, cu mic, cu mare sau, din contra, este prea lovita de temperatura de afara ca sa mai scrie ceva.

Una peste alta de scris eu am sa scriu totusi de azi incolo, orice ar fi. Pana la urma, cum spuneam in articolul referitor la ignoranta, important este sa scriu pentru mine si sa fac abstractie de toate fenomenele inexplicabile care-si desfasoara amploarea mistica chiar aici in cadru blogosferic.

Ce m-a determinat sa dau startul unui alt concern de ganduri, aranjate si redactate intr-un ritual nou de design/creatie si forma, a pornit de la o presupunere, intarita de dovezi, cum ca ceea ce a devenit blogul meu nu mai are legatura cu mine. Am completat caiete intregi de jurnale, in anii adolescentei si inca mai din trecut, si-am realizat, recitind, ca diferenta este colosala. Poate ca a fi citit de cineva inseamna sa-ti pese de acel cineva si, in timp, manat de critici constructive, mai mult sau mai putin, sa evoluezi tu ca persoana, ca individ, din punct de vedere mental/spiritual. Dar nejunsul acestei scheme se reflecta in traditia, deja cunoscuta, de a nu fi comentat si de a dobandi, prin prisma acestei realitati, o temere de a scrie deschis/relaxat/dezinhibat. Cand scriam in jurnalele personale nu aveam nevoie ca parerea cuiva sa se reflecte in gandurile mele. Eram doar eu si cu mine. Scriam si inchideam caietul, mergand mai departe prin viata, asteptand o noua oportunitatea sa imi astern ideile. Am constat ca degajarea aceasta, departe de ochii curiosilor, mi-a adus un mai mare beneficiu: am evoluat/m-am maturizat mult mai repede decat in cazul acestui BLOG.

Nu vreau sa elimin esentialul acetui blog public si anume sa va reduc la tacere pe voi ci sa explic ratiunea faptelor care vor urma, respectiv ,de a ma include si pe mine in randuri, de a trata orice discutie ca si cand parerea mea e chiar valoroasa, de a ma respecta pe mine inainte de toate.

Intrebarea este: Unde gresim cand avem un blog?

Gresim atunci cand suferim angoasa singuratatii, in conditiile in care stii ca, teoretic nu esti singur. Dar e mult mai usor atunci cand, practic, esti singur. Cum imi place sa spun: “Suferim de singuratate in doi”.

Gresim cand cerem celuilalt sa ne priveasca in oglinda ca sa ne spuna cum aratam cand noi putem sa vedem mai clar ceea ce celalalt vrea sa ascunda sau nu are ascutimea inteligentei noastre. Cum imi place sa spun: “Nimeni nu te cunoaste mai bine asa cum te cunosti tu pe tine!”.

Gresim cand proiectam toate gandurile altora gandurilor noastre, cand acoperim propiile aspiratii, dorinti, vise si sperante cu alte celorlalti. Cum imi place sa spun: “Ne pierdem in EI insine”.

Una peste alta gresim si-n viata de zi cu zi, cu oameni, lucruri reale pentru ca asa suntem obisnuiti insa vine o vreme cand contam noi, fiecare, individual si trebuie sa facem o schimbare. Ca te trazneste sa-ti schimbi coafura, stilul, garderoba sau, pur si simplu, dai cateva kilograme jos, inseamna ceva mai mult decat o banala miscare interioara. ;)

Ignoranta, stalpul fericirii

Ignoranta, stalpul fericirii

Ce-ar fi daca n-ar fi nimic de stiut decat ca poti sa te bucuri de viata?! Nu stii ca a trece strada uneori poate sa te coste viata. Nu stii ca maine poate nu mai ai putere sa le ordonezi pe toate dupa bunul tau plac. Nu ai idee de ce este saracie, de ce este invidie, egoism si rautate. Nu stii ce inseamna ca a fi furat inseamna ca nu mai ai si trebuie sa o iei de la capat sa aduni ce-ai pierdut. Nu stii ca a da tot ce ai inseamna saracie ta si bogatia altuia…materiala. Nu stii ca a plange inseamna mai multa tristete. Nu stii ca visele, de cele mai multe ori, nu se pot realiza. Nu stii ca a fi copil inseamna sa cresti dupa regulile altora. Nu stii ca exista pericole, nu stii ca viata ta are un sfarsit…nu ai habar de nimic decat ca ai dreptul la fericire…atata cat exista. Ce-ar fi sa ignoram, nu toate cele scrise de mine mai sus, luate ad-litteram, ci toate luate intr-un sens mai profund: sa nu ne intrebam cum va fi maine daca azi INCA nu suntem fericiti…

Si cu asta eu pun capat unui capitol din viata mea blogosferica.

(Am o mare tristete in suflet vazand ca oamenii sunt asa cum sunt si nu-i poate schimba nimic… nici macar farama asta de blog nu-i face mai fericiti, ci mai amari sufleteste. Dupa atata timp ar fi trebuit sa fiu imuna dar nu sunt. Insa vreau sa fiu ceea ce am scris mai sus: FERICITA. Cine vrea sa bem o bere, ba nu ca-s la reparatii cu ficatul, un suc, mai bine, stie unde sa ma gaseasca. Va pup si va doresc, cu toata sinceritatea o scriu/gandesc, TOT BINELE DIN LUME).

 

Concediu viscolit

Concediu viscolit

Am inceput concediul alergand colo si colo, cu gandul sa rezolv cate ceva din cele lasate la urma.

Momentan am reusit sa ma intalnesc cu o prietena, care mi-a prezentat avantajele cardului de sanatate pentru Stefi de la Eureko, full plan junior. Mi s-a parut extraordinar si pentru noi dar momentan il asiguram pe puiu mic.

Tot in aceeasi gama ar fi exceptional, insa nu ne permitem atat de multe investitii deodata, sa ii facem si planul Comoara Ta, un plan de investitii pentru studii asigurate fiului, pe 19 ani.

Mai sunt cateva zile in care ar trebui sa vad gradinitele de stat din sectorul nostru ca sa-l inscriu pe Stefi. Inscrierile se fac pana pe 31 mai pentru toamna asta. Sanse, cu siguranta, nu mai am. Ca sa intri la una din ele cu copilul ai nevoie de ceva relatii. M-am interesat la cateva cunostiinte care aleaga pe ultima suta de metri ca si noi si cam asta ar fi situatia. Noi nu avem relatii. Pe cine cunoastem lucreaza la cele particulare. M-am gandit si la particulare dar nu ne mai permitem sa o tinem pe matusa mea pe post de bona. Dar daca merge la gradi posibil sa aiba aceleasi sanse ca si alti copii: sa stea din 4 saptamani jumate, 3 acasa, intr-o luna. Deci tot avem nevoie de tusa. Si atunci ar fi indicat un program scurt, de la 8, dimineata, pana la 1-2, dupa-masa si apoi acasa. Dar la stat. Si pana la urma e acelasi lucru. Diferenta o face banul.

Altceva ce n-am cum sa contorizez decat luandu-ma ca exemplu, este ideea de a duce copilul la gradi neparat de la 3 ani. Este necesar sa isi dezvolte inteligenta si capacitatile intr-un mediu varstei lui dar pe mine nu m-a ajutat prea tare. Abia la scoala m-am format cu adevarat. Aici am nevoie de cateva pareri pertinente. Nu am idee cum ar trebui sa procedez. Noi vrem tot de la 4 ani sa mearga la gradi. Pana atunci ma gandesc sa-l includ intr-un program de innot sau altceva distractiv dar educativ.

Ce-am mai facut? Am fost la banca, la sucursala din zona, si am incercat sa fac un artificiu la descoperitul pe care il am. Ma supar ca m-au fentat la dobanda. Ca salariat n-am nici o reducere. Si trebuia sa fie. O eroare umana care nu se mai poate rezolva decat intr-un fel. Si ce ghinion ca nu s-a putut nici asa. Si ce pana mea fac?!

Am mai tastat pe la calculatoare, articolele de le-am pus pe dashboard, si-am obosit cautand si invatand cateva chestii utile. Asta in timp ce afara ploua si nu puteam sa ne plimbam.

Au picat ambele calculatoare iar si iar de ma apucase disperarea. Ba mergeau, ba picau. In fine, oricum nu prea aveam timp sa stau sa scriu sau sa citesc ceva.

Asa ca am ramas iar restanta. Ma apuca cateodata cheful sa iau lista din blogroll si incep…

9abordare….mnealui…

Ma opresc pentru ca s-a trezit baiatul. Nu poate sa doarma singur.

Dupa ce trece ziua…iar incep…9abordare…mnealui…alinropan…si iar m-am oprit.

Dar mai bine fac un articol unde va raspund la articole. Nici pe blogul meu nu mai urmaresc cine scrie. Asa de rar imi scrie lumea ca nu mai urmaresc, asa ca am ramas uimita sa vad ca s-au adunat cateva pareri. Multam frumos.

 

“Nu ai voie, mami”

“Nu ai voie, mami”

De cate ori nu auziti cate o mamica facand observatie, dojenitor, amenintator sau oricum ii vine pe moment, copilului incapatanat sa faca invers de cum i se explica, pronuntand aceasta propozitie?! Eu, foarte des. Dar nu asta ar fi situatia care ma pune pe ganduri, mai degraba …care ma ingrijoreaza, ci faptul ca multa lume are o revelatie, una chiar abitir uniformizata: de ce sa-i interzici copilului sa faca una sau alta?! Nu inteleg cum vine treaba asta. Adica sa-i zic lui Stefan: “Vrei sa te urci la fereastra, sa urmaresti luna, mami? Da, puiu mic! Du-te, poti sa te si arunci ca oricum avem noua vieti…ba nu, mai bine de atat, suntem o familie de nemurici, intelegi, mami?” Sau..sau sa-i zic: “Vrei sa aprinzi aragazul? Da, mami, nu-ti interzic ca doar nu sarim in aer!…”

Eu, una, sunt tare dezamagita de modul in care aleg unele mamici sa-si educe copilul. In unele situatii e chiar recomandat sa actionezi, ca parinte, pentru incurajarea copilului, dar e vorba de cazurile in care activitatile stimulative sunt mai putin periculoase pentru ei sau pentru altii.

Revenind, eu zic asa: bine, ok, in regula, este copilul tau si te descurci cum il educi dar nu extinde toata emanciparea asta, venita cu urganele occidentale, catre celelalte mamici. Exista lucruri care se fac, altele nu. Consider ca a-ti angaja copilul in multe activitati care sa-i stimuleze logica e foarte important, insa, cum se stie deja, el va reactiona pe sistemul reverse psychology si acolo frica, instrumentul universal valabil (vedeti cum ne mai tine din frau biserica?!), va avea rezultate mai bune decat “incearca si ai sa vezi”. Sunt cazuri in care a incerca sa vezi cum este poate sa fie pentru ultima data.

Este adevarat ca nici mie nu-mi prieste prea tare cand parintii imi interzic, chiar si acum cand sunt mama, sa fac una sau alta si tocmai de aceea vin cu argumente, ca unui adult, catre copilul meu pentru a-l face constient ca reactia mea are o logica.

QED

The most reliable B2B Marketplace

The most reliable B2B Marketplace

15th Anniversary of Global Online B2B Trade Marketplace ECPlaza!

… Turned 15 years of activity. 15th Anniversary of ECPlaza means, not just simply existing, but a large deployment in business to business transactions, gaining more than 1,000.000 members, offering services related to export marketing, trade consulting, EDI service and trade related services offline for enterprises, small or medium. The popularity and the importance of this transactions site can be measured according to the major ranking sites such as Compete rank (with an average of 200,000 unique visitors daily) or with Alexa Rank Site (where we can see at least 1100 sites linking to Ecplaza).

Ecplaza B2B Trade is a global online marketplace, where manufacturers and the wholesalers, sellers and buyers, meet and trade, mostly, raw materials. For those who own a company producing raw material, from any country in the world, may become a member of the online B2B market, http://www.ecplaza.net , at first, having a  free membership, available with many facilities for starters:

- You receive your own site, where you can create your company profile, put details about products and trade leads, with 5 products limit on this free membership.

- You can interact with a lot of prospective trade partners from many countries all over the world.

- You can look for products that other members needs to buy and send an inquiry to buyers or seller (you do not have the posibility to send group inquiries).

- You can close trade deals with partners faster using PC080 messenger.

- You can get information, daily, weekly or monthly, on new trade trends, with the latest trade leads and other news.

Then, as needed, the facilities can grow and diversify, choosing the following categories of membership, paying to each, a fee, depending on the period chosen:

Premium Membership I and II

YES Silver

YES Gold

YES Gold is the last step on the membership offer and its advantages are:

- Creating a premium homepage with dynamic editing tools.

- 1,000 selling leads and Products with top level priority listing in buyers’ search results.

- 10 keywords – means that you can get better search result listing.

- Getting more points than YES Silver members, the points can be used for advertising in the portal.

- Providing e-Book Type Catalog (Up to 12 pages).

- Unlimited access to buyer contact details, including 2.500.000  global buyers data base.

- Free online banner advertisements-using the points credited on activation of YES Silver accounts.

- Creating a high-quality business proposal easily.

- Verified Company service – your company will be displayed with a seal on your homepage to show buyers that your company is legally authenticated and verified.

- Promotion with your products in trade magazines:

– Distributing the Magazine to Leading Buyers;

- Distributing the Magazine at Famous Exhibitions around the world;

- Displaying the Magazine in Trade Center;

- AD Promotion Opportunities:

- Spotlight Product (Fixed Type: 1 week);

- Spotlight Trade Leads (2 weeks);

- Hot Trade Leads AD (4 weeks);

- One-A-Day : (2 times);

You may have the possibility to follow Ecplaza activity and even interact on the popular social media network, like:

Facebook

Twitter

Linkedin

Youtube

Happy anniversary, Ecplaza, and many, many years of achievements!

ewly updated Homepage Style

Posting Trade Leads up to 5 products

Making a Company Directory and Catalogs (up to 5 products)

Finding products that each member wants to purchase and send an inquiry to buyers/sellers (can not send group inquiries)

Trade Alert for your products

Aniversari importante alaturi de videoproiectorul BenQ

O aniversare, o zi de nastere, de botez, de nunta, le pregatim intens in virtutea unei conceptii bine definite. Insa nu intotdeauna viziunea asupra evenimentului este realizabila exact asa cum ne imaginam de la bun inceput.

De exemplu, eu visam ca la nunta nostra sa rulez un mic filmulet legat de povestea noastra premergatoare evenimentului la care multa lume draga noua ne era martora. Filmuletul a fost conceput si realizat cu mult timp inainte. Din nefericire n-am avut cum sa-l includem in programul artistic. Insa ideea a ramas si, cu siguranta, o voi aplica la urmatorul nostru eveniment din familie. Pentru ca aniversari sunt mereu de sarbatorit. Din pacate lumea pierde din notiunea importantei lor tocmai pentru ca nu gasesc timp sa se mai gandeasca, dar sa mai caute idei care, puse in practica, sa dea o alta nota evenimentului in sine astfel incat sa devina memorabil.

Ideea crearii unui preambul al nuntii noastre se baza pe achizitionarea unui videoproiector performant care sa dea timpul inapoi pentru a ne aminti multele momente din viata noastra impreuna si a le impartasi celor apropiati. Si cum niciodata nu este prea tarziu sa realizezi un vis, iata ca ma gasit acest videoproiector BenQ, full hd W1100, care nu este doar un simplu videoproiector ci un homecinema.

Rezolutia imaginii este de 1920×1080, poate reda detalii expresive ale fotografiilor, filmelor, chiar si a graficii jocurilor datorita sistemului optic format din 12 lentile, permitand o redare a culorilor naturale, dar si datorita tehnologiei de procesarea a culorilor de 10 biti, calitatea audio este data de sistemul SRS WOW HD si de difuzoarele incorporate de 10d fiecare, cu alte cuvinte vorbim despre o performanta care te va lasa cu gura cascata la propriu, are posibilitatea de largirea a spatiului de proiectare a imaginii, se poate folosi sistemul picture in picture, se poate face economie la cheltuielile de intretinere datorita inexistentei filtrului DLP, destul de scump.

Si ar fi multe cate s-ar putea discuta despre acest videoproiector dar va las pe voi sa va convingeti. Eu, una, sunt.

 

 

Pastile de slabit vs. sport si dieta alimentara

Am reinceput alergatura obisnuita pentru a-mi rearanja silueta si m-am gandit sa incerc si altceva, respectiv pastila de slabit. Lipsa de timp, munca pe repede inainte, fara a avea posibilitatea sa imi dozez cele 5 mese regulate, hranindu-ma la o singura masa si aceea exact seara tarziu, pofta de mancare permanenta din cauza stresului si a muncii intelectuale, sedentarismul, toate adunate nu fac altceva decat sa-mi incetineasca functiile metabolice, atingand o greutate fizica insuportabila. Medical nu-mi permit sa ma ingras mai mult de 70 de kilograme. Totusi se intampla sa nu pot controla orice, in special greutatea, mai ales ca aspectul fizic mai tine si de psihic. Daca la nivel mental esti pe directia acestui tel si-l identifici ca fiind realizabil, atunci si organismul va reactiona pozitiv.

Insa, daca psihic nu esti pregatit, atunci exista si optiunea pastilelor sau tabletelor de slabit.  Multi sunt impotriva pastilelor de slabit si merg pe ideea abandonarii acestora si adoptarii unui regim sanatos de viata. Totusi, lumea n-a inteles ca defapt este logic si normal ca acestea doua sa mearga mana in mana. Tot ceea ce presupune efort minim cu rezultate spectaculoase intotdeauna va fi cauza unor serioase probleme de sanatate. Concluzia ar fi urmatoarea: pastile de slabit ar trebui sa fie adjuvanti in cadrul unui regim alimentar si de antrenament fizic, nu eliminarea ultimelor doua variante.

La Slim and Fit, de exemplu,  ingredientele care fac din pastile de slabit un adjuvant prietenos, ma determina sa le introduc in noul meu stil de viata. Nu stiu exact cum imi vor schimba viata insa merita incercate. Poate ca voi stiti altceva si as fi tare incantata sa aflu parerile voastre.

« 2 3 4 5 6 7 8 9 »