Long time, no see
In fine…o sarevin, spereu, pe blogosfera curand. Sunt cu gadul lavoi. Va urez toate cele bue. Vatzucdulce.
Cuckoo Clock and Grandfather Clock
“Time is money.”
“One moment can change everything” (Wieland)
“One minute to question worth as an eternity of suffering.” (Balzac)
“The loss of good time is the mother and the seed of bad time.” (Cantemir)
“It is not wise to say:” I shall live”; life of tomorrow is too late – live today. “(Martialis)
“Those who uses time badly are the first to complain of the shortness of it.” (La Bruyere)
“Whatever the duration of time, the science of utilization will make it longer.” (Seneca)
And this is how i start my foray into the mysteries of time, recalling some proverbs and quotes about it. So the time can mold according to our lives and depends on how you use it. If you realize that using the time doing the right thing when the time is appropriate, it will become your companion in happiness. Otherwise you will suffer the eternity of it in suffering because the pain is even longer than anything else, even if time, in His wisdom, sits, sometimes, for a while, till you bring your steps to the right path.
Because time was, is and will be transient, because it runs somewhere and nothing makes it come back, the man thought to materialize it in one way or another. But if this was not possible than he thought to measure it. So the clock has been created to store seconds, minutes, years of memories which time gave/give us as a present.
I was fascinated by those old clocks, being closed into wooden boxes, which whisper, slowly, patiently, tic-tac’s melodiously. From time to time they stop to make you know that an hour has passed, raising to heaven the well known ding-dong. There are clocks that hide in the lonely cuckoo, who appears only when it is necessary, enjoying your ears with his wonderful: cu-ckoo. But the most incredible thing you can feel, when the beats clock you hear are the only ones in the room, is the quietness, calmness and patience of time, which surrounds your mind and soul. You feel yourself protected, as if you are locked into a bubble of separate times, in which everything that exists is YOU.
Each of us should have such a clock. No need to look at a Grandfather Clock and a Cuckoo Clock as an acquisition, a simple furniture, but is a way to buy time, for yourself, that will help you find yout inner YOU in the hundreds, thousands of seconds hissing on your ears, but also a smart way to invest in the things you want to finish.
“Timpul costa bani.”
“O singura clipa poate schimba totul” (Wieland)
“Un minut de indoiala face cat o vesnicie de suferinta.” (Balzac)
“Pierderea vremii bune este maica si samanta vremii rele.” (Cantemir)
“Nu este lucru intelept sa spui: “voi trai”; viata de maine este prea tarzie – traieste azi.” (Martialis)
“Cei care isi intrebuinteaza rau timpul sunt cei dintai care se plang de scurtimea lui.” (La Bruyere)
“Oricare ar fi durata timpului, stiinta intrebuintarii lui il va face lung.” (Seneca)
Si-mi incep incursiunea in tainele timpului, reamintind cateva proverbe si citate despre acesta. Deci timpul se poate mula vietii noastre in functie de modul in care il folosim. Daca realizam ca a-ti preocupa vremea facand ceea ce trebuie atunci cand este momentul oportun, timpul va deveni camaradul tau la fericire. Altfel vei suferi vesnicia acestuia in suferinta caci suferinta este mai lunga decat orice chiar daca timpul, in intelepciunea Sa, sta, uneori, in loc ca sa-ti aduci pasii pe calea cea dreapta.
Pentru ca timpul a fost, este si va fi trecator, pentru ca fuge undeva si nimic nu-l poate determina sa se mai intoarca, omul a gandit sa-l materializeze intr-un fel sau altul. Dar cum n-a fost posibil a reusit doar sa-l masoare. Asadar ceasul a fost creat ca sa inmagazineze secunde, minute, ani de amintiri daruite de timp.
M-au fascinat acele ceasuri vechi, inchise in cutii de lemn masiv, care soptesc, tacticos, cu rabdare, tic-tac-ul melodios. Din ora in ora insa se opresc sa iti dea de veste ca a mai trecut un ceas, inaltand spre cer ding-dong-ul binecunoscut. Mai sunt ceasuri care ascund intr-ansele cucul singuratic, care-si face prezenta doar atunci cand este necesar ca sa-ti bucure auzul cu minunatul: cu-cuuu. Insa, cel mai incredibil lucru pe care il poti trai, atunci cand bataile ceasului sunt singurele care se aud in camera, este linistea, calmul, rabdarea timpului, care-ti invaluie mintea si sufletul. Te simti protejat, parca inchis intr-o bula de vremi separate, in care tot ce exista e fiinta ta.
Fiecare dintre noi ar trebui sa aiba un astfel de ceas. Nu trebuie sa privim un pendul sau un ceas cuc ca fiind o achizitie, un simplu mobilier, este un mod de a-ti cumpara timpul tau, personal, care-ti va permite sa te regasesti pe tine in sutele, miile de secunde suierand placut pe langa urechile tale, dar si un mod de a investi inteligent in lucrurile pe care vrei sa le duci la capat.
Viata bate filmul#Constiinta unei temeri
“Mi-e teama ca azi ca nu mai scap de nebunul ala din a saptea. Iar o sa-mi ceara bani si nu pot sa-i mai cer lui mama. Mi-a dat ieri pentru toata saptamana. O sa ma intrebe ce-am facut cu ei. Ce sa-i spun? Ca mi i-a luat animalul ala, care m-a amenintat cu bataia daca nu-i duc azi mai mult?! Ce poate mami sa faca? O sa rada colegii de mine cand o sa apar cu ea de mana…” gandea Ionut, alunecand si mai adanc in cearsafurile parfumate. Ar fi ramas acasa dar stia ca nu poate sa o minta pe mama. Reusea intotdeauna sa-i zareasca tristetea sau necinstea din ochi si n-avea scapare pana nu ii povestea pe indelete
Cu un tata mai mult plecat, mama si fiul s-au sustinut la bine si la rau, devenind cei mai buni prieteni. Insa, de la o vreme, de cand universul s-a decis sa-i “testeze puterea de conservare”, asa cum i-a spus profesoara de biologie, careia i-a destainuit, mai tras de limba, mai fortat de situatie, ca n-avea liniste de la un timp de cand elevul din a saptea il hartuia permanent, nu mai avea stare si isi dorea sa se descurce singur, fara sfatul mamei, care ar fi incercat, cu siguranta, sa faca mai mult decat atat. Si totul a pornit de cand a aparat un alt coleg. “Mai bine imi vedeam de calea mea si nu ma bagam in seama. Mama mi-a spus mereu sa nu ma tem niciodata sa sar pentru altii pentru ca mi se va intoarce inzecit. Si mi s-a intors…mai rau nici ca se putea”.
Ionut ofta si, cu miscari usoare, isi aseza ordonat cartile in ghiozdanelul cenusiu.
In acest timp mama il astepta cu ceaiul cald si painea prajita cu unt pe masa.
-Ionut, hai, mami, intarzii la scoala.
- Gata, acum…
Isi privea camera, iesind, de parca o vedea pentru ultima data. Pe un perete stateau increzatoare testoasele Ninja: Raphael, Leonardo, Donatello si Michelangelo. Nu exista zi sa nu le vorbeasca despre realizarile sau problemele lui. Insa, de aceasta data, simtea ca n-au cum sa-l ajute. Era singur. Si-i era teama.
***
Ajuns la scoala incerca sa isi regaseasca echilibrul in privirea vreunui adult. Un parinte, un profesor, cineva mai mare care ar fi putut sa-l ajute sa se simta mai in siguranta in cladirea care odata ii era tare draga. Dar erau doar copii. Se gandea ca trebuie sa fie cineva capabil sa-l scape de nemernic daca ar indraznit-l provoace. Din fericire, nemernicul nu se zarea nicaieri.
Calca usor, de parca ar fi mers pe nori, ceva mai increzator.
Insa fericirea lui dura putin. Nemernicul iesi brusc de dupa usa de la intrarea in curtea scolii si se indrepta iute spre ghiozdanelul lui, decis sa-l smulga de pe umarul lui firav. Ionut sari ca ars. Isi tranti ghiozdanul pe jos si o lua la fuga.
Nemernicul incepu sa caute disperat banii prin ghiozdan. Cum nu gasea nimic, nici urma de asa ceva, o lua pe urma lui Ionut.
“Ce ma fac?! Unde ma duc? Nici nu stiu la cine sa fug acum” isi spunea Ionut in gand. Nu putea sa vada nimic in jur, privea in gol dar se simtea linistit stiind ca picioarele lui aleargau, indepartandu-se de batausul, care ultima data il lasase o ora fara respiratie pe asfaltul rece.
Deodata ceva il tranti la pamant. Pentru o secunda n-a simtit decat o amorteala. Se desmetici si se ridica cu forte de nicaieri si isi continua drumul. Nu-l mai ascultau picioarele, parca erau din hartie. Se aseza pe o bordura si incepu sa tuseasca…sange. “Ce s-a intamplat?
***
Se trezi la spital. Picioarele si una din maini, cu tot cu umar, ii erau puse in ghips. O durere de cap incepu sa-l sacaie. Mama statea la capul patului, pangand….
***
O masina l-a lovit pe trecerea de pietoni, in timp ce alerga disperat. Un taximetrist l-a ridicat pe brate si l-a dus la spital plin de sange si cu multiple fracturi…
Sursa poza aici.
The power of gold
Used to the value of money, we tend to forget that, behind any bank-notes/coins, there is a strong supporter in this economy than any other: gold. Gold actually has a pretty exciting story that deserves attention. But I won’t sit and talk about it because the information is all over the web, at a click away.
Gold was and still is, especially in times of crisis, an important tool to sustain or even increase living standards. What we do not actually do, engaged in getting more money, underestimating the value of precious metals, is to invest in gold. Like in gold 401k, which has been used against down economy or inflation.
Perhaps we buy a necklace, a ring having some karat, calculating their value as an accessory, without thinking that gathering as much jewelry, even gold coins, means to ensure a more stable financial trend than other acquisitions represented on “paper”, which are and will always be volatile.
Though, if you think giving a chance to these long-term investments, namely gold, represented by the various forms, classical or modern, historical or contemporary, before buying or selling, it is important to get advice from experts on this regard. For example, on this site, Gold Coin Gain , a trained team of people will lead you just as a pawn seller will never do and you will be gaining more than gold or its cash value: quality, experience and loyalty.
However, my big question is, during the war, when it is assumed that all lines of communication will be interrupted in some areas more than others, when transport will not be as secure as it is now, what are you going to do? Calling all to a pawn shop or use gold as a form of barter exchange . But still the gold will help you overcome the crisis.
Obisnuiti cu valoarea banului, uitam ca, in spatele oricarei bancnote/monede, exista un sustinator mai puternic decat orice in aceasta economie: aurul. Defapt aurul are o istorie destul de captivanta, care merita atentie. Dar n-am sa stau sa povestesc caci informatiile despre acesta sunt pe tot netul, la un click distanta.
Aurul a fost si inca este, mai ales in momente de criza, un instrument important al sustinerii sau chiar cresterii nivelului de trai. Ceea ce nu facem noi, angrenati in a obtine cat mai multi bani, subestimand valoarea metalelor pretioase, este sa investim in aur. Ca cel de 401 carate, care a fost utilizat mobilizarii impotriva unei economii la pamant sau inflatiei.
Poate cumparam un lantisor, un inel de cateva carate, calculand valoarea acestora ca accesorii, fara a ne gandi ca a aduna cat mai multe bijuterii, chiar monede in aur, inseamna sa ne asiguram un trend mai stabil financiar decat alte achizitii reprezentate pe “hartie”, care sunt si vor fi mereu volatile.
Daca te gandesti totusi sa dai o sansa acestor investitii pe termen lung, respectiv aurului, reprezentat in diveresele lui forme, clasice sau moderne, istorice sau contemporane, inainte de a cumpara sau vinde, este important sa primesti sfaturile unor experti in acest sens. De exemplu, pe acest site, la Gold Coin Gain, o echipa de oameni scoliti te va indruma exact asa cum un vanzator de amanet n-o va face niciodata si vei fi castigat cu mai mult decat cu aur sau valoarea acestuia in bani: calitate, experienta si loialitate.
Totusi, marea mea intrebare este, pe timp de razboi, cand se presupune ca toate caile de comunicatie vor fi intrerupte, in unele zone mai mult decat in altele, cand transportul nu va mai fi la fel de sigur, ce faci? Apelezi tot la un magazin de amanet sau folosim trocul ca forma de schimb. Insa, tot aurul va fi cel care te va ajuta sa iesi din criza.
Jucarii copii – la varsta jucariilor educative
Ajunsi la varsta la care lucrurile prind viata in mainile fiului meu, cand logica si finetea asupra mediului inconjurator, creste in dimensiuni, ne-am indreptat atentia spre altfel de jucarii copii.
La prima vedere nu este usor sa gasesti jucarii copii potrivite celor de 2 ani si ceva. Unele sunt interzise pana la 3 ani, altele sunt prea monotone, avand la dispozitie doar cateva elemente de descoperit ca, mai apoi, sa fie aruncate cat colo, lasate uitarii si prafului. Insa cel mai greu pare sa fie a-i satisface copilului, extrem de curios si nimicitor de activ, in contrast cu tine, care nu reusesti mereu sa tii pasul cu el, macar partial, interesele specifice varstei. Ajungi sa crezi ca esti Seherezada din poveste, in momentele in care il ademenesti in joaca cu variatele jucarii pentru copii. Iti doresti sa ii mentii interesul asupra acestora constant si pe termen lung.
Copil fiind, am adunat amintiri frumoase alaturi de natura, la tara, la bunici. Astfel ca am avut, drept prieteni jucarii copii din cele realizate din lemn, cel mai adesea. Bunicul isi facea mereu timp sa le dea forma si gingasie cu cele doua maini ale Sale batatorite si incercate de vremuri. Jucarii copii, realizate din resturile de lemn pentru mobila, nu m-au lasat balta atunci cand aveam nevoie de un camarad sa-mi alunge plictiseala, tristetea sau gandurile, care nu-si aveau locul in mintea unui copil.
Azi copiii nostri nu pot trai copilaria de alta data dar o pot insufleti cu jucariile din lemn, special realizate pentru a-i proteja pe ei si, totodata, natura. Jucarii copii simple, frumoase, atractive, lucrate manual majoritatea lor, colorate cu vopsea ecologica si acoperite cu esente de lemn menite sa protejeze manutele copiilor nostri. Pe langa angrenarea copilului in activitati logice, dar distractive, aceste jucarii il pot educa in sensul protejarii naturii, totodata al simtului responsabilitatii. Insa, cel mai important aspect de retinut este ca reusesti sa le mentii interesul asupra acestora mai ales pentru ca sunt pe masura intereselor lor de copii si nici nu sunt usor de distrus.
La multi ani! Natutzule
Cam pe anul trecut o intalneam pe Naty, o zapacita incurabila. Navigam pe Facebook intr-un sictir nemarginit si ma prosteam aiurea. Pana a aparut Natalie cu sarmul si veselia ei molipsitoare si mi-a zgaltait universul de l-a dat de-a-ndoaselea. N-am putut s-o uit pana azi. E chiar imposibil pentru oricine. Te incarca cu atata energie de-ti vine sa o imbratisezi instant. Si, stiu, am promis ca o fac live, n-am reusit. Inca am de dus la capat o promisiune facuta ei si mie. Inca nu s-a dus vremea, mai este timp sa vin cu tortul ala la tine. Poate ca nu mai trec pe la teatrul evreiesc sa te intampin cu flori, ci vin direct acasa sa-ti dau tortul. 
Cand intru pe acel site de socializare la ea ma gandesc. Pe ea o caut mai intai. Ce-i drept, intru rar dar atunci cand o fac, nu ma pot concentra la nimic decat la nebunica de Naty. Pentru mine facebook-ul n-a insemnat socializare multa vreme, ci o metoda de a te promova. Naty insa ne-a strans pe cativa, care defapt eram foarte multi, alti zanateci, si pierdeam (cu folos) nopti intregi jucandu-ne pe ferestrele de facebook si youtube, pana lesinam. Inventase un joc cum numai ea putea sa il creeze si, cum facea, cum nu facea, te prindea atat de tare ca n-ai fi pus capul pe perna nici daca erai sleit de putere.
Dar gata cu vorbele. Puiule mic si zapacit, te sarut dulce, iti doresc sa fii la fel ca intotdeauna, sa ai noroc cu carul, dar si fericire cat cuprinde! 
Muaaaahhhhh.
http://www.youtube.com/watch?v=8eLFk0I-lCI&feature=related
Inteligenta vs. prostie
Citit-am, ca sa ma destept, o carte despre inteligenta. Alaturat, despre prostie. Inteligenta a devenit subiectul preferat al meu, cam de pe vremea cand soarele isi facea aparitia noaptea iar luna se saturase sa stea intr-un loc sa priveasca la Boborul nostru si-a plecat de nebuna la birtul din colt…sa se-nbete.
Deci n-am altceva de facut decat sa citesc. Si citesc…
Si ma loveste in omoplati, luand-o ocolit si pe la clavicula, o idee: mi-am pierdut….nu virginitatea….offf, la naiba…inteligenta. Inca de mica, cand ma invatau ca trebuie sa retin aia si aia ca-mi va folosi candva, cand m-au fortat sa vorbesc, nu despre ce am vrut eu, ci despre ce se cerea, cand am fost ridicata de jos ca sa merg cand si cum au dorit ei…aaa dar nu parintii sunt vinovati, e un cerc larg, foarte larg, de legaturi care se creaza imperceptibil, menite sa mecanizeze fiecare miscare, gand, suflu, in scopul devenirii unui mare sistem manevrabil de departe, fara telecomenzi, fara “strings attached”.
Deci, am eliminat orice sansa, cand eram inca pici, sa gandim singuri caci forta manipularii a avut mana mai puternica decat vointa noastra.
Asa am ajuns in scoala, unde temelia era deja creata pentru unii. Pentru altii inca nu, inteligenta inca se zbatea vioaie si dorea sa iasa la suprafata. Scoala insa a venit sa niveleze aceasta miscare indezirabila. Fortat sa uiti ca odata stiai ca logic e sa faci asa…acum totul este definit pe linii si puncte si trebuie retinut ca atare. Doar asa te salvezi de virusul numit inteligenta.
Ajungi apoi la liceu. Aici iar se aduna si se aduna informatiile, mai multe, mai rapide, mai sufocante pentru farama de inteligenta care se zbate intre viata si moarte.
La facultate deja ii faci o pomana inteligentei cu ce ai prin buzunar, caci de castigat nu castigi nimic si nici nu sunt sanse prea curand. Si mergi mai departe cu speranta ca, fara acel prieten drag, odata mort, si ramas cu noul vocabular stiintifico-fantastic, reusesti sa impresionezi pe cineva la vreun interviu, asta daca te primeste pe usa dupa ce-ti citeste “siviul”, incropit dupa o alta mazgalitura noninteligenta.
Intr-un tarziu ajungi sa te integrezi intr-o echipa, omogena si perfecta, robotizata, cum nimeni n-a vazut. Si muncesti, si dai tot ce poti. Cat mai mult, cu o aviditate demna de… dispret. Pentru bani, pentru o avansare…sistemul te-a zdrobit de-a binelea.
Insa intr-o zi seful vine la tine si te intreaba:
- Ai ceva inovativ sa-mi pui pe hartie? Trebuie sa ne usuram munca cu o idee iesita din comun. Sa stii ca te recompensam cu varf si indesat.
Si atunci lacomia din ochii tai, odata plini de lumina, se face apriga si se rasteste la creier. Si iti chemi inteligenta, rasturnand mari si munti de educatie aleasa: Old pal, unde ma-ta te-ai ascuns?
Raspunsul nu vine dar iti cade o carte in mana, despre inteligenta. Si rasufli apasat, ca si cand ar fi pentru nimeni:
Cum de nu m-am gandit la asta?
Sursa poza aici.
A fi sau a nu fi emigrant
Pai, da, asta e intrebarea? A fi sau a nu fi emigrant? Mi-am pus intrebarea atat de des c-am ajuns sa ma balbai cautand raspunsul.
Mnealui ne indeamna sa plecam. Andrei zice sa stam dar sa dispara cei care ne fac tara insuportabila, la Onu citesti despre romani care au apucat drumul strainatatii si au ramas acolo, despre situatia caragialeasca a politicii romanesti, care-ti face sila, Mio a plecat dar vrea sa se intoarca, Carmen, care traieste mai mult un vis decat o realitate, si Ceky, care au plecat si stau acolo, unde e deocamdata prea bine ca sa se intoarca in tara, Carmen, nasica mea, care tanjeste dupa nevoia de a progresa, plecand in Elvetia, din Irlanda…samd.
Dar de ce as pleca totusi? Pentru ca nici primavara nu mai vrea sa vina sa stea, pentru ca un presedinte, pe care l-am votat din dorinta de mai bine, ne arunca-ntr-un razboi care nu ne priveste, pentru ca se cheltuiesc bani pe o fregata in interesul mentinerii unui embargo in Libia, desi pensionarii nostri n-au bani nici sa treaca strada, d-apai apa, unde profesorii sunt din ce in ce mai scarbiti si totul se rasfrange asupra viitorului nostru, unde firmele dau faliment iar altele profita de criza si dau salarii nesimtit de mici pe o munca de intelectual iar femeia de serviciu te depaseste cu mult la finante, o tara de unde doctorii emigreaza in masa…Un razboi in care nu se implica nici macar Germania. Oare de ce?
De ce as ramane?….
Dar voi de ce v-ati intoarce? De ce ati rupe portile granitelor?
Sursa poza aici.
May the force be with You!
Ma uitam la reclama asta si mi-l aminteam pe Stefi cand a vazut laptopul ascuns sub patura (ultimul loc unde credeam ca nu se va uita vre-odata).
Luati de va hliziti! E minunat pustiul care-l interpreteaza pe Darth Vader.
http://www.youtube.com/watch?v=tM3s37fZZts
Miercurea fara cuvinte 12
Detalii despre Miercurea fara cuvinte la Carmen, pe blog.
Sursa poza aici.
Youtube
Facebook
Flickr
Myspace
Picasa
Twitter
StumbleUpon
Hi5