Semne bune vremea are…

Oct 22, 2011 By alexan02 in 7 Duminica (zi de odihna si de aducere aminte), Ultimele articole 6 Comments

Ce s-a mai petrecut in familia Alexandrescu leili nu e greu de ghicit. Si-am sa povestesc, pe scurt, pe lung, cum imi permite tastatura (caci e cam damblagita de la muntele tentative de prematura disparitie in raiul tastaturilor din pricini de copil neastamparat).

Acu vreo doua luni am demarat operatiunea “gradinita de stat”. Initiativa de a-l plasa pe Stefi la gradi a fost a unei prietene de familie, care s-a oferit sa ne dea o mana de ajutor cu un telefon bine directionat.

Toate bune si frumoase pana a inceput prima zi de raceala la Stefi. Mucisori, pastile, siropele, termometru si tot tacamul pe o perioada de cinci saptamani, culminand, nefericit, cu o laringita. Tratament: antibiotic si aerosoli cu adrenalina, colargol si batista bebelusului (pe care oricum o foloseam de la debutul racelii). Lucruri bune s-au petrecut in acest rastimp: fi-miu s-a obisnuit sa-si puna singurel bastita la aspitator, sa-si rezolve excesul de mucozitati din nasuc, am reusit sa-l invat cu calculatorul sa se uite la filme pentru copii si sa asculte cantecele…si o sa-mi sara lumea incap ca-l obisnuiesc cu calculator si televizor dar nu-mi fac nici o grija, vorba reclamei, caci fi-miu nu-I fan de fel acestora si nici n-o sa fie vreodata. Dar uneori imi doresc sa mai lase fraiele jos de pe mine si sa-si concetreze atentia si asupra altor lucruri, macar cateva minute, cer prea mult?!

Deci, toate cele necurate s-au asezat in mintea mea iar eu strigam disperata:”Get out of my head”. Caci, na, dupa atata raceala…munca e munca la servici iar familia e familie si amandoua trebuie intretinute, am avut de cateva ori, cateva caderi puternice. Ochiul drept s-a tot zbatut necontrolat, apoi stangul…In fine, lipsa de odihna, cu mancarea ingurgitata pe fuga m-au pus pe bututci. Dar incept abia acum sa simt oboseala, dupa ce au inceput sa se aseze problemele una cate una, frumos, in cutiile lor frumos ambalate si sa-mi dea pace. Adica Stef e bine, in principal, deci am trecut peste cea mai dificila etapa.

Dar, intr-o seara, acu cateva zile, vin acasa, la aceeasi ora tarzie, de un sapte spre opt si vad titlu mare la stiri: copil in coma…ceva cu un topogan si o gradinita. Ascult si-ncep sa ma framant in sinea mea. Vreau sa-l dau pe Stef la gradinita, la una unde s-a ridicat, mareata, peste curtile vecine, noua, proaspata, o cladire pentru grupa mica, acolo unde se incadreaza si fi-miu. M-am gandit, inca de cand am vizitat cladirea, ca nu sunt gratii la geam, iar copilul, din curiozitate, va deschide geamul, la etaj, mansarda, unde-o fi, si…poate…”Doamne fereste!”, mi-am zis si-am alungat gandul de la mine. Dar, uite, ca s-a intamplat totusi la o gradinita exact ce mi-am imaginat cu groaza zilele precedente. M-am ingrozit si de intamplarea nefericita a baietelului de nici 4 ani, dar si de faptul ca am “visat” cu ochii deschisi. Sa fi fost premonitie? Unii ar spune ca sunt inca obosita si-mi palpaie mintea asemeni ochiului drept dar marturisesc ca nu e prima data cand “visez” cu ochii deschisi. A fost o intamplare cu un copil, caci daca tot vorbesc de copii, sa merg pe aceeasi idee, caruia i-a intrat o foarfeca in corpul lui micut. Cu o zi sau doua am vizualizat intamplarea respectiva. Am fost socata cand am auzit la stiri. Si ce freamat, ce tumult am trait. Ma simteam ca Truman (jucat de Jim Carey). Aveam impresia ca mi se joaca o farsa neghioaba. Mai tarziu alta poveste asemnatoare. Va imaginati ca am mers pe ideea ca e posibil sa fie o coincidenta, ca vorba ‘ceea: “cand ai un ciocan in mana toate-n jur iti par a fi cuie”. Nu?! Si totusi….

Dar, sa revin…sa fie semne sa nu-l dau pe Stef la gradi? Raceala? Intamplarea cu baiatul in coma? Adeverinta de salariu? Aaa, ca nici p-asta n-am primit-o la timp. Am asteptat 3 saptamani si, cu interventii, am primit-o de azi pe maine. Mno, apai asta nu-I un facut?

In fine, nu vreau sa fiu nerecunoscatoare caci, orice ar fi, tot trebuie sa-I dau drumul in societate Buburuzei mele dragi. Insa o fac cu strangere de inima. Si, cand se intampla asta, atunci nu iese nimic bun.

Pana una alta, mai avem analizele, de completat fisele medicale si e gata dosarul. Daca mi-l ia la gradi anul asta sau urmatorul mi-e tot una. Nu ma grabesc. Las lucrurile sa curga asa cum o vrea Dzeu.

Altceva? Fumez mai rar, cam un pachet la 2,3 zile, citesc mult, cam ce-mi pica in mana, stau la relaxare, cand imi permite fi-miu, pe un joc, inceput a treia oara sau a patra si neterminat, am inceput sa injur birjareste dar, mai ales, mi se cam rupe de lucruri care nu ma privesc direct sau nu ma ating in vreun fel (fara interpretari eronate, pe care oricum n-o sa le iau in seama )). La munca e din ce in ce mai aglomerat, multe de citit, mai multe de executat, schimbari, adunari, impartiri, radicali si matrice…intelegeti voi. Toate adunate creeaza un echilibru. Insa tot as vrea sa-mi iau concediu sa-mi odihnesc si eu matele.

Si ca cam atat! Cat am putut sa scriu ca….e multeee, nene!!! Va imbratisez!

Au semnat condica...↓

Name* Mail* Blog

Related posts:

1. Copiii spun …pe bune (pilde) Am cules aceste doua minunate slide-uri cu cateva pilde. Copiii...
2. O alta zi superba…numai lucruri bune se petrec Azi o sa fac putina ordine in blogroll. Nu sterg...
3. Semne scrijelite pe tabla vietii… Cea mai recenta intamplare a fost cea de sambata....
4. Vremea se schimba… Astia de la NASA s-au decis sa ne avertizeze dinnou...